Dezbaterea de la Cluj are sens doar dacă o analizăm ca pe un joc în trei, între domni Băsescu, Antonescu şi Geoană.

Înainte de a examina bruma de conţinut a dezbaterii de la Cluj dintre Traian Băsescu şi Crin Antonescu, se cuvine să spunem că ea se încadrează în categoria „ca la noi la nimenea“, căci unde s-a mai pomenit o confruntare între candidatul aflat pe primul loc în sondaje şi cel aflat pe locul trei, la distanţă considerabilă de cel situat pe locul secund?

Jocul a pornit de la provocarea adresată de Mircea Geoană preşedintelui Băsescu la o dezbatere în cadru universitar, calculând greşit că acesta din urmă nu va accepta invitaţia. Consilierii liderului PSD au citit însă eronat semnalele taberei prezidenţiale, au ignorat personalitatea lui Traian Băsescu şi şi-au împins candidatul în capcană, pentru că refuzul de a participa la o confruntare cu redutabilul său contracandidat l-a făcut să apară neserios, laş şi nepregătit. De ce l-a invitat însă Traian Băsescu pe Crin Antonescu la această dezbatere? Cel mai probabil pentru că în ultima săptămână candidatul liberal a înţeles că miza sa la 22 noiembrie este să intre în turul doi şi că adversarul său principal în atingerea acestui obiectiv este Mircea Geoană, nu Traian Băsescu, şi a început să-l atace pe liderul PSD, relansând, de pildă, subiectul vizitei acestuia la Moscova exact când Realitatea TV îl îngropa. Astfel, Mircea Geoană ar fi avut doi adversari, nu unul singur, dacă ar fi venit la Cluj. Pe de altă parte, Traian Băsescu avea tot interesul să-i întindă o mână liderului liberal, pe al cărui electorat contează pentru al doilea tur, în cazul în care sondajele se confirmă şi confruntarea finală se va desfăşura între Traian Băsescu şi Mircea Geoană.

În ceea ce-l priveşte, Crin Antonescu avea tot interesul să se afirme ca un candidat credibil, de anvergură naţională. Într-o anumită măsură