Naţionala U-17 a „Ţării Cantoanelor“ a obţinut primul trofeu la acest nivel, folosind o echipă cosmopolită, care a făcut ravagii, învingând Brazilia, Mexic, Japonia, Italia, Columbia, Germania şi Nigeria. Nassim Ben Khalifa şi ceilalţi „elveţieni get‑beget“ au învins Nigeria în finală prin golul lui Haris Seferovici, un atacant cu origini bosniace. Pentru Elveţia viitorul sună bine de tot! Într-o ţară în care, paradoxal, sporturile de iarnă fac legea, naţionala mare de fotbal şi-a adjudecat biletele pentru Africa de Sud, iar reprezentativa U-17 tocmai a câştigat Campionatul Mondial! Şi ce triumf!
În drumul lor spre glorie, elevii lui Dany Ryser au avut un parcurs de-a dreptul impresionant, învingând Brazilia, Mexic, Japonia, Italia, Columbia şi ţara gazdă, Nigeria! Germania a fost singurul adversar care le-a dat ceva bătai de cap elveţienilor.
Aceştia au avut nevoie de prelungiri pentru a trece de nemţi pe care i-au învins cu 4-3 (2-2 după timpul regulamentar) abia după 120 de minute.
Şi, totuşi, care ar fi secretul succesului? Pe lângă infrastuctură impecabilă şi condiţii excelente de pregătire, elveţienii au construit o echipă multinaţională. Dacă în finala cu Nigeria, golul victoriei a fost înscris de „bosniacul” Seferovici, în lotul U-17 se mai află alţi zece fotbalişti care provin din Portugalia, Ghana, Tunisia, Congo, Spania, Macedonia, Albania, Croaţia şi Serbia!
De altfel, în finala cu Nigeria, selecţionerul Ryser a început meciul cu cinci „stranieri” în primul „11”, iar pe parcurs a mai introdus alţi doi jucători de alte origini.
Situaţie similară şi în naţionala mare
Naturalizarea de care se bucură selecţionata U-17 a fost adoptată şi de naţionala de seniori a Elveţiei. Ca urmare, în campanie de calificare la Mondialul din 2010, selecţionerul Ottmar Hitzfeld a convocat nu