Suntem bine educaţi, dar sistemul ne omoară. Ce este politica, dacă aceasta nu serveşte dezvoltării sociale?

Există ştiri importante care trec neobservate. Una dintre acestea, apărută săptămâna trecută, se referă la clasamentul dezvoltării umane pe anul 2009, realizat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), ce poate fi consultat la http://hdr.undp.org/en/statistics/. România se află pe locul 63 în lume, iar profilul ei seamănă cu cel al unei ţări insulare din America Latină, numită Trinidad-Tobago.

Ceea ce ridică România în acest clasament este nivelul de educaţie al oamenilor - nu e cazul să înălţăm aici laude sistemului de învăţământ, ci mai curând să ne gândim ce potenţial uriaş am avea dacă am reuşi să îl modernizăm. Ceea ce o trage în jos este starea infrastructurii şi, mai ales, cifrele dezastruoase ce ţin de starea de sănătate a populaţiei - aici suntem pe ultimul loc în Europa. Cu alte cuvinte, suntem bine educaţi, dar sistemul ne omoară. Este, dacă vreţi, o confirmare a ceea ce mulţi spun, adesea: luaţi individual, românii pot fi admirabili; puşi împreună, sunt un dezastru.

Raportul PNUD ne furnizează şi o altă dovadă a potenţialului românilor. Odată plecaţi să lucreze peste hotare, aceştia câştigă, în general, competiţia cu imigranţii din alte regiuni ale globului, pe care îi găsesc în ţările de adopţie. Românii trimit mai mulţi bani acasă decât marocanii, ecuadorienii sau columbienii şi sunt mai bine integraţi în societăţile care îi primesc. Cu alte cuvinte, se adaptează bine în sistemele organizate. Dacă am fi o ţară condusă de lideri responsabili, şi nu de politruci care se dau în stambă la televizor, un asemenea raport ar fi trebuit să nască dezbateri, acuzaţii şi chiar demisii. Raportul PNUD este, de fapt, o ilustrare a falimentului politic românesc. Fiindcă, ce este politica, dacă aceasta nu serveşte, în cele din urmă, d