Bucureştiul a avut o arenă modernă pentru hochei în urmă cu 78 de ani. Astăzi, Patinoarul "Mihai Flamaropol" este depăşit din toate punctele de vedere. În perioada interbelică au existat patinoare naturale pe Cişmigiu, în actualul Complex Dinamo, lângă Operă şi Palatul Telefoanelor, în Parcul Carol şi pe Mihai Bravu. Mai citiţi

Bucureşti: REPORTAJ / Republicii, stadionul îngropat

REPORTAJ / Stadionul ROMCOMIT, primul cu nocturnă din România

Bucureşti: REPORTAJ / Primul cuplaj pe “Venus”, în 1935

Bucureşti: Rugby-ul, la kilometrul 0

Bucureşti: REPORTAJ / Velodrom sau piesă de muzeu?

Bucureşti: REPORTAJ / Hipodrom ras de pe pământ

Paradoxal sau nu, în Bucureştiul interbelic funcţionau un număr mai mare de patinoare decât erau în urmă cu 10-20 de ani. Pe timp de iarnă, începând din 1870, când apare prima menţiune în presă, lacul din Parcul Cişmigiu a devenit principalul loc de întâlnire pentru bucureştenii care doreau să patineze. Aşa s-a înfiripat primul patinoar, unul natural, desigur, care ţinea cont de capriciile vremii. Administrat din 1908 de Niţă Berechet, acesta avea să-şi găsească cu greu clienţi, pentru un timp, de vină fiind şi tarifele care se practicau, dar şi faptul că patinajul era socotit de mulţi ca fiind "un sport imprudent şi chiar necuvincios", după cum scria "Revista Automobilă", în 1913.

Un singur puc pentru o echipă

Primul concurs de patinaj în Bucureşti a avut loc în 1922, organizator fiind Clubul Atletic (CAB). Doi ani mai târziu, pe gheaţa Cişmigiului este văzut mânuind pucul cu crosa Denis Dolensko. El primise ciudatele (pe atunci) ustensile de la unchiul său, proprietarul firmei Prager, care îşi avea sediul lângă actualul CEC, vis-a-vis de Muzeul Naţional de Istorie (deşi a fost afectată de un incendiu, clădirea este şi astăzi în picioare). Fondarea primei