In orice perioada electorala sindicatele sunt mai vocale pentru a stoarce pana la ultima picatura pomenile, inclusiv salariale, pe care Puterea este dispusa sa le imparta pentru a capata, la randul sau, voturi.

Dar de aici pana la greva, duhnind a politica, de la metrou este o cale imensa. Cam cat drumul de la lupta disperata pentru subzistenta sau un trai decent a unor angajati necajiti, pana la interesele politice ale unui lider cu carnet de partid.

Care sunt bornele acestui drum?

Ion Radoi, eternizatul lider sindical de la metrou, este membru PSD, ba chiar, vreme de 8 ani, pana in decembrie 2004, a fost senator de Giurgiu al acestui partid. Cum poate fi el credibil ca lider sindical in acest conditii? Cum poate el raspunde acuzatiei ca-si foloseste sindicatul ca masa de manevra electorala in aceasta perioada incandescenta?

Si cine lupta pentru drepturile celor necajiti? Un om putred de bogat, dupa modelul sidicalismului romanesc la varf. Daca ne uitam in declaratia de avere a lui Ion Radoi vedem o prosperitate de invidiat: case, terenuri, masini de lux, conturi consistente, ferme de animale. Remarcabil!

Dar sa zicem ca nu ar conta profilul liderului, cat timp revendicarile sindicale sunt indreptatite. Poate sunt amenintati de taieri de lefuri sau de disponibilizari. Nu, sindicalistii de la metrou cer o majorare salariala de 20%, dupa ce anul trecut in noiembrie, tot pe fond electoral, au primit 23%.

Si cand emit vehement aceasta revendicare? In plina criza, cand 90% dintre romani, mai ales din mediul privat, sunt fericiti daca mai au serviciu, iar daca mai raman si cu salariile nediminuate considera ca l-au prins pe Dumnezeu de un picior.

Dar poate ca Metrorex o fi vreo companie rentabila care-si poate permite astfel de majorari chiar in mijlocul crizei. Nici poveste. Metrorex este o