“Adevărul” rememorează cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei maritime româneşti. În 1979, regina flotei a explodat în Bosfor şi 42 de oameni au murit. La 15 noiembrie 1979, petrolierul „Independenţa“ (cu o capacitate de 150.000 de tone) era lovit de un vas grecesc. Regimul comunist a impus tăcerea în jurul cazului. S-au împlinit treizeci de ani de când “Titanicul” românilor a ars şi s-a stins în Marea Marmara. Peste dimineaţa aceea de noiembrie s-au aşternut trei decenii de uitare şi nedreptate.
Rândurile acestea strâng o istorie în care se amestecă superstiţii (nava a fost “botezată“ de Elena Ceauşescu, într-un ritual ratat), suspiciunile unei conspiraţii (scufundarea vasului ar fi fost programată de Uniunea Sovietică, îngrijorată de independenţa energetică a României) şi altceva, dramatic şi real. Anume: flăcări, ţiţei, cadavre mutilate, o tăcere vinovată şi un anonimat scandalos.
Nu trecuseră decât patru ore şi jumătate din ziua de 15 noiembrie 1979, când petrolierul românesc a fost lovit de cargoul grecesc “Evriali”. În urma coliziunii, tancurile de marfă de pe “Independenţa” s-au spart. Scânteile produse de frecarea celor două nave au declanşat deflagraţii teribile.
Mândria flotei româneşti a sfârşit îngropată în foc şi fum. 42 dintre membrii echipajului românesc au murit. 11 trupuri nu au fost niciodată găsite. Destinul şi-a întins braţul şi a scos din valuri trei bărbaţi vii: Sorin Mihăilescu, şef mecanic, Dragoş Voicescu, ofiţer mecanic III , şi marinarul Ioan Gomboşanu. Pentru ei, “supravieţuitori” e un cuvânt incomplet. Mai potrivit ar fi: oameni care şi-au lăsat în marea aceea arsă fărâme de piele şi de suflet.
Cât costă o viaţă
Vinovat de producerea accidentului a fost găsit Alekos Adamopulos, comandantul grec al lui „Evriali”. Nu avea nici 30 de
