La probleme globale, nu poti veni cu solutii unilaterale. Exista prea mult egoism in sistem si prea multa lacomie. De aceea cred ca masurile cuvenite nu ca nu se cunosc, ci nu se doreste a fi luate. Modul cum va fi gestionata relatia transatlantica devine crucial. Strategia de la Lisabona e deja depasita de provocari noi, cum sint schimbarile climaterice, securitatea energetica si, mai nou, criza economica. Oricum, insa, declinul relativ al aliantei transatlantice, in termeni de PIB, productie industriala si comert, pare inevitabil. Cu toate acestea, aceasta slabiciune crescinda a Occidentului ar putea fi suplinita de cresterea puterii sale soft, o forma de putere ce se bazeaza mai mult pe cunoastere si cultura decit pe forta militara. Aceasta seamana cu „cel de-al treilea val de globalizare" despre care vorbea Huntington. Aceasta soft power ar putea demonstra si o preocupare mai mare pentru chestiuni sensibile, cum sint cele legate de clima, de comert, poate si cu o paricipare sporita a puterilor emergente (China a devenit, intre timp, principalul poluator global) la gestionarea acestor probleme sensibile si la reabilitarea valorilor morale in goana dupa profit si prosperitate, cu luarea in considerare a intereselor globale ale erei noi in care intram. Lucrarea d-lui Daianu cuprinde si doua anexe, una reprezentind un Memoriu semnat de catre o serie de ilustri parlamentari europeni (Helmuth Schmidt, Lionel Jospin, Jacques Delors, Michel Rocard, Romano Prodi, Jacques Santer, Goran Persson, Massimo d'Alema, Poul Rasmussen, Paavo Lipponen, Laurent Fabius si altii, printre care autorul) pe tema crizei, iar a doua, o Rezolutie a Parlamentului european continind recomandari pentru o viitoare stuctura de supraveghere financiara. In memoriul amintit, publicat in 2008 si in Le Monde si in Dilema Veche,, se arata ca actuala criza financiara nu este un accident, ca putea fi pre