- Cultural - nr. 421 / 18 Noiembrie, 2009 Pentru a evita orice neintelegeri si acuzatii luate din zbor, subliniez: apartin acelei tinere generatii de maghiari din Romania de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial ai carei membri au intrat cu un sentiment antifascist si cu o credinta romantica in partidul comunistilor din Romania. Dar, de la aceasta naiva "credinta in partid" si entuziasm, atat de caracteristice, si pana la trezirea (!) la realitatea politicii partidului stat, survenita ca urmare a denaturarii caracterului umanist, precum si pana la tristetea cauzata de masurile crunte, diferite de idealurile propagate, a fost o cale lunga. In perioada 1945 - 1989, aceasta cale a fost strabatuta de milioane de oameni din Romania. Niciodata nu am negat ca si eu am fost asemenea acelora carora li se spune azi "ceausisti". Ca tanar redactor-sef - de douazeci si ceva de ani - al publicatiei nationale a Uniunii Scriitorilor din Romania, al revistei lunare targumuresene a scri-itorilor maghiari din Romania, Igaz Szo, am fost membru al delegatiei Organizatiei Judetene Mures a Partidului Comunist Roman, care a participat, in 1965, la cel de-al IX-lea Congres al Partidului Comunist Roman. Acest congres l-a ales, dupa decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe Nicolae Ceausescu ca secretar general al partidului. Cel care va citi Raportul prezentat la acest Congres de Nicolae Ceausescu si cunoaste situatia politica nationala si internationala din acea epoca va putea observa ca orientarea ideologica pe care s-a bazat Raportul secretarului general a avut un efect revelator atat asupra tarilor socialiste de tip sovietic, cat si asupra miscarilor muncitoresti din intreaga Europa. In programul sau, secretarul general nou ales a promovat o deschidere spirituala si noi cai in politica externa, precum si o politica umanista care a reprezentat o noua etapa, dupa lichidarea dogmatismului si s