Un mare regizor al lumii s-a mutat într-o lume mai bună. Luni, 16 noiembrie, a fost depus în foaierul Teatrului Naţional din Praga, apoi condus pe ultimul drum. „Odată cu Otomar Krejca am pierdut o personalitate extraordinară“, spune comunicatul Naţionalului praghez. „Ne vom aminti de el ca de un de neînlocuit actor de caracter şi regizor al unor producţii excepţionale, apreciate în întreaga lume. Dar pentru teatrul ceh, pentru cultura europeană şi pentru societate ca întreg, moştenirea lui e mult mai importantă. A fost o personalitate de frunte în adevăratul sens al cuvîntului. Strălucitor nu era doar talentul lui artistic, ci, mai presus de toate, voinţa şi energia lui, standardele lui lipsite de compromisuri şi formidabilul simţ de responsabilitate faţă de sensul creaţiei. A arătat în rezultatele activităţii lui că teatrul este adevărata şi imediata scenă a luptei pentru condiţia acestei lumi.“ Născut într-o familie săracă, într-o localitate dintre Praga şi Brno, Krejca a început să lucreze în teatru imediat ce şi-a terminat studiile, în 1939, întîi ca ucenic şi figurant, în trupe mici, de turneu, apoi a obţinut o slujbă stabilă ca actor în companii de mîna a doua din împrejurimile capitalei. După război şi înainte să se dedice el însuşi regiei, a lucrat sub îndrumarea a trei dintre cei mai importanţi directori de scenă ai perioadei, întîi cu E.F. Burian, la renăscutul său Teatru D46, unde a jucat rolul titular din Cyrano de Bergerac (regizat de Burian). A trecut apoi la Teatrul Vinohrady din Praga, lucrînd cu Jirí Frejka, pe care Krejca îl aprecia pentru profunzimea analizei textului dramatic şi formulările incisive, dovedind perspectivă imaginativă. Acolo l-a cunoscut pe dramaturgul Karel Kraus, cu care va colabora o viaţă, iar Frejka a fost cel care l-a încurajat să se apuce de regie. Cînd Frejka a fost dat afară, pe motive politice, Krejca a plecat şi e