Doar doi meseriaşi, cu peste 30 de ani vechime, se mai ocupă la Piatra Neamţ cu tăiatul manual al sticlei cu diamantul

Cei care lucrează în domeniu spun că trăiesc de pe o zi pe alta, dar se arată încrezători că sfârşitul crizei îi va repune pe picioare.

Meseria de geamgiu tinde să devină istorie în Piatra Neamţ. Asta după ce, în urmă cu doar câţiva ani, în fiecare cartier al oraşului exista cel puţin un atelier în care se prelucra sticla. Afacerile înfloritoare cu tâmplărie termopan şi, în ultima vreme, criza economică, au redus drastic numărul meseriaşilor.

„Suntem puţini pentru că nu e o meserie atractivă în zilele noastre. Este o ocupaţie care te ajută să nu mori de foame“, spune Vasile Grigoriţă, un geamgiu care a început să lucreze în branşă de la vârsta majoratului.

Profesia nu se mai învaţă la şcolile de meserii

„Tinerii din ziua de azi visează ca după ce termină şcoala să se îmbogăţească a doua zi, dar în meseria asta din practică înveţi“, confirmă Mihai Olaru, un pietrean cu 35 de ani vechime în domeniu. Omul e mândru totuşi că are cui lăsa moştenire secretele meseriei, ginerele său continuând afacerea.

„Şi eu am «furat» meserie când eram tânăr, de la un evreu pe nume Subiah, care avea un atelier pe Strada Mare“, mai spune Mihai Olaru. Cei doi geamgii sunt conştienţi că ar putea fi ultimii care mai practică această profesie, pentru că şcolile de meserii nu pregătesc teoretic şi practic ucenici în domeniu.

„Înainte făcea Cooperaţia şcolarizarea şi îţi trebuia măcar jumătate de an să înveţi. Îmi amintesc că la început eram bandajat mai tot timpul“, spune Grigoriţă.

Dacă firmele de tâmplărie din PVC au diminuat vizibil clienţii de la atelierele clasice, tot produsele lor ar putea relansa atelierele de geamuri. „După câţiva ani, sticla de la termopan se murdăreşte pe interior, şi, pentru că nu poate fi curăţa