Sunt nevoiţi să plătească apa adusă de la fântână, dacă nu vor să moară de sete. Este drama bătrânilor din satul buzoian Cîrlomăneşti, care au o singură fântână, şi aceea la câţiva kilometri depărtare. Apa este la mare preţ în sat, aşa că localnicii o folosesc numai la gătit şi băut. Pentru rufe şi animale rămâne speranţa în apa de ploaie…atunci când plouă. Satul Cîrlomăneşti se află situat la doar 20 de kilometri de municipiul Buzău , într-o zonă de deal. Cu civilizaţia atât de aproape, sătenii aproape mor de sete. Singura fântână din sat este la aproape doi kilometri şi cei mai în putere străbat zilnic această distanţă, cu cobiliţele în spate sau cu cărucioarele pline de bidoane.

  “De când suntem noi aici avem problema asta. Când eram tineri era altceva, dar acum nu mai putem. Ne rugăm de unul şi de altul să ne aducă câte o găleată de apă ca să avem ce bea. Iar pentru spălat ne rugăm la Dumnezeu să ne dea ploaie că nu putem căra atâta. Ne-am plâns şi pe la primărie dar toată lumea ne spune că urmează. Nu cred că mai trăiesc eu să văd apa în curte” , ni s-a plâns tanti Maria, o localnică în vârstă de aproape 80 de ani.

Se cară strictul necesar în gospodarie şi nu se risipeşte nicio picătură de apă. Pentru adăpat animalele sau pentru spălat rufele sătenii strâng apă de ploaie, şi aceea destul de puţină pentru că în zonă plouă destul de rar. ”Ca să putem să adunăm apă de ploaie ne-am făcut toţi bazine de sute de metri cubi. Am avut, nu am avut bani, a trebuit să ne facem ca să avem unde să adunăm apă. Nu e prea curată dar pentru animale, pentru spălat merge, ce să facem? Ne şi spălăm cu apă de ploaie ”, ne-a spus tanti Lili, o femeie din sat.

 Penuria de apă încurajează însă initiaţive locale. Sunt oameni în sat care le aduc câtorva vecini apă, însă totul costă. Tariful este de 15 lei pentru o sută de litri, sau doi lei p