Ce este Kosovo? O ţară care şi-a declarat independenţa cu mai puţin de doi ani în urmă, iar această independenţă a fost recunoscută până acum de 63 de state. Ultima recunoaştere a venit săptămâna trecută din partea Noii Zeelande. Din Uniunea Europeană, 5 ţări nu recunosc independenţa: România, Spania, Slovacia, Grecia şi Cipru. Dar Kosovo mai înseamnă şi altceva, poate chiar mai important decât un teritoriu care şi-a declarat independenţa. Kosovo este un laborator unde democraţia se fertilizează în vitro. Uniunea Europeană şi-a asumat în cea mai mare măsură acest proces. Instituţiile noului stat au crescut sub atenta îngrijire a UE, iar în acest moment, mii de specialişti şi de experţi din toate ţările Uniunii lucrează în Kosovo. Provocarea este uriaşă.

Balcanii de Vest nu sunt o zonă în care democraţia s-ar fi putut naşte neasistată. Ura interetnică, diviziunile culturale şi religioase, sărăcia, mentalităţile, naţionalismul sunt ingredientele care au făcut din această zonă un sângeros câmp de luptă. Oameniii s-au ucis unii pe alţii cu ferocitate. Populaţii întregi au fost deposedate de bunuri şi alungate din locurile în care trăiau. Cum poţi reface asemenea societăţi traumatizate? Uniunea Europeană aplică o reţetă în Kosovo. Şi nu-şi permite să rateze.

Babilonul din Balcani

Noaptea, străzile din capitala Priştina sunt aproape la fel de animate ca ziua. Ţara este de două ori multietnică. Pe de o parte sunt diferitele grupuri stabilite în acest spaţiu în decursul istoriei: albanezi, sârbi, bosniaci, turci, romi.

Pe de altă parte, sunt străinii care de câţiva ani au venit în această parte a Balcanilor. Mii de funcţionari, care lucrează în cadrul instituţiilor europene din Kosovo, mii de militari şi jandarmi ai forţelor internaţionale s-au adăugat populaţiei locale. Sunt englezi, suedezi, francezi, nemţi, spanioli, rom