Antonescu zice că Hrebenciuc a sabotat întâlnirea. Geoană spune că Băsescu şi Antonescu se tem de el şi inventează pretexte. Băsescu iese şi el cu o declaraţie: despre mogulii care s-au încârdăşit cu TVR .
Am vorbit cu Sever Voinescu şi mi-a zis că patru staffuri (PNL, PDL, Oprescu şi UDMR) căzuseră oarecum de acord pe formula de cinci candidaţi. PDL cerea un singur moderator (Luca Niculescu), de la TVR. Oamenii lui Antonescu acceptau şi trei moderatori (Gabriela Firea – Antena 3 şi Radu Soviani sau Emil Hurezeanu – Realitatea), Kelemen era cam de aceeaşi părere cu liberalii, Oprescu dorea doar TVR-ul. În acest moment cică Hrebenciuc a scos din căciulă formula de şapte, cu Vadim şi Becali. În fine.
Există două perspective. Una a candidaţilor, a eficienţei electorale, a mizei de partid, a interesului politic particular. Din unghiul ăsta, putem pleca urechea la ciorovăiala staffurilor. În formula de cinci Geoană era expus la trei atacuri: de la Oprescu, de la Antonescu şi, foarte grav, de la Băsescu. În formula de şapte, meşterită pe parcurs de Hrebenciuc, Băsescu primea şi el doi adversari gata să-i sară la gâtlej, Vadim şi Becali. Lor li se alăturau Geoană şi, poate, Antonescu. În logica de campanie, cea care cere micşorarea expunerii la risc a candidatului, aceste raţionamente au sens. Fiecare staff vrea să-şi ferească produsul electoral de deteriorări grave. Prin urmare, gâlceava, îmbrâncelile şi ochii daţi peste cap în anticamera întâlnirii, cotcodăceala televizată a echipelor de sfătuitori, sunt toate acceptabile. Inacceptabil e finalul: anularea confruntării.
Cea de-a doua perspectivă e a publicului, a electoratului, a poporului. Pe scurt, a clientului, a celui care plăteşte. Dar să mărim puţin cadrul, ca să avem imaginea corectă asupra a ceea ce se petrece de fapt.
Vă amintiţi replica lui Gheorghe Dinică din Filantropica lui Nae Caranfi
