Cea mai importantă temă de dezbatere electorală e imposibilitatea staff-urilor candidaţilor de a organiza o dezbatere electorală. Privind din acest unghi, suntem unicat în lume şi un exemplu relevant de alienare şi scelerare generală.

Băsescu, preşedinte în exerciţiu şi candidat care găseşte vreme să se vadă cu Văru' Săndel şi cu diverşi nimeni în drum zgârietori pe Net, dar consideră sub demnitatea lui să dea ochii cu nişte contracandidaţi legali, joacă bine şi viclean.

El inventează zilnic subiecte colaterale (vărsate-n reţeaua portocalie din media) şi motive de a refuza confruntarea, ceilalţi pun botu' ca nişte fraieri şi-i ridică mingea la fileu. Fiindcă, spre deosebire de toţi ceilalţi (poate şi cu excepţia lui Geoană, favorit pentru accesul în turul doi în afara dezbaterilor ), marele câştigător al haosului care nu adună candidaţii la tv este preşedintele în exerciţiu. Care nu va fi nevoit să răspundă nici cum şi în schimbul a ce a fugit Hayssam, nici care-s vânzările anterioare care i-au făcut neamul milionar, nici dacă a avut legături cu Securitatea, nici cât de apropiată e relaţia sa cu Elena Udrea.

Iar golănia aşa-zisei relevanţe a candidaţilor, la 20 de ani de la Revoluţie, e orice altceva, numai democraţie nu. Cu ce-i mai candidat, spre exemplu, Hunor decât Vadim? Unii vor s-o facă în trei, alţii în cinci. Nici în şapte parcă nu sună rău. Totu-i ca, vorba faimosului banc, să aprindă cineva din când în când lumina. Dacă ar fi lucrat la moguli, candidaţii (şi staff-urile aferente) ar fi fost concediaţi pentru ineficienţă. Fiindcă, dacă nu-s în stare să organizeze nici măcar o dezbatere, cu siguranţă nu vor fi în stare să conducă ţara.

P.S. Dacă şi-a propus cineva să scârbească definitiv lumea înainte de alegeri, i-a reuşit de minune. Nu există om interesat de alegerile astea (cu care să fi stat de vorbă zilele a