Marea problemă ţine de faptul că România trăieşte şi astăzi pe infrastructura lăsată de defunctul regim.
Greva de alegeri a salariaţilor de la metroul bucureştean a aruncat Capitala în haos. Faptul că nu s-au înregistrat acte disperate ţine, fără îndoială, de gradul de suportabilitate ridicat al bucureştenilor, care nici în zilele obişnuite nu au parte de condiţii cât de cât civilizate de trafic. Dar v-aţi pus întrebarea cum ar fi în Bucureşti fără metroul inaugurat cu 30 de ani în urmă de Nicolae Ceauşescu? Vă puteţi imagina?
Nenorocirea nu este că sindicaliştii lui Rădoi se gândesc să mai pună de o grevă din diverse interese mai mult sau mai puţin vizibile. Marea problemă ţine de faptul că România trăieşte şi astăzi, după 20 de ani de la căderea comunismului, pe infrastructura lăsată de defunctul regim. Asta este realitatea. Cei 42 de kilometri de autostradă de la Turda la Gilău nu schimbă datele problemei.
Autostrada Soarelui se sfârşeşte brusc în colinele Dobrogei. N-a vrut să meargă până la Constanţa nici în ruptul capului. Drumurile au rămas fix aceleaşi. Ca să ajungi în UE aştepţi ore întregi între şirurile de TIR-uri blocate prin te miri ce localitate. Trenurile ţopăie pe şine ca mingile de ping-pong şi, dacă e să fim cinici, pe vremea lui Ceauşescu, un ministru al Transporturilor ale cărui locomotive s-ar fi străduit să decoleze precum avioanele n-ar fi avut succesul de carieră al domnului Berceanu.
Alimentarea cu apă a localităţilor rurale a rămas un vis, iar canalizarea marilor oraşe deversează apele reziduale direct în râurile patriei. E adevărat, s-a construit mult, dar s-a construit prost. Oricum, dezvoltatorii imobiliari nu s-au sinchisit de infrastructură şi s-a ajuns ca, în cartierele foarte scumpe, cel mai îndrăgit vizitator să fie vidanjorul de serviciu.
Te poţi gândi că în zilele noastre ar putea cineva să se angajeze că v