Angajaţi pe salarii mici, cei mai mulţi ospătari au rămas fideli patronilor pentru că bacşişul le rotunjea frumuşel veniturile. Pe timp de criză însă, prin buzunarele chelnerilor bate vântul şi în loc să lustruiască pahare joacă table în aşteptarea muşteriilor. Anul trecut, nu avea timp nici să respire între două mese. Anul acesta însă, numărul clienţilor a scăzut simţitor, o dată cu începerea lucrărilor de reabilitare a străzii pe care este situat restaurantul la care lucrează, spune Ştefan, ospătar la un restaurant cu specific chinezesc din capitală.
“Clienţii preferau să vină cu maşina proprie şi să vâneze un loc de parcare în apropierea restaurantului. De când primăria a început lucrările de pe strada noastră, lumea caută alte locaţii, la care pot ajunge mai uşor”, mărturiseşte tânărul.
Maneliştii, mai darnici decât milionarii În 2008, cea mai mare masă la care a servit Ştefan avea în jurul ei 35 de invitaţi, care au consumat, în medie, de 186 de lei fiecare. Anul acesta, cel mai mare număr de persoane aşezate la aceeaşi masă, cu excepţia evenimentelor, a fost de 6, consumaţia medie fiind de 200 de lei. Unul dintre clienţi, un obişnuit al topurilor milionarilor, a lăsat anul trecut un bacşiş de 600 de lei, iar un cântăreţ de manele i-a recompensat serviciile cu 200 de euro (850 de lei).
De obicei, la mesele mai mari, ospătarii câştigă cam 50-100 de lei. Bacşişul se adună într-un borcan, iar la sfârşitul programului se împarte între toţi angajaţii restaurantului. Împărţeala însă se face după reguli clare.
“Cei care lucrează în bucătărie au salarii mai mari, noi primim 600 de lei pe lună. De aceea, ei primesc cam 30% din bacşişuri, restul se împarte între chelneri. Însă anul acesta, şeful a concediat doi pentru că nu mai avem clienţi, aşa că am rămas doar patru, câte doi pe fiecare tură”, povesteşte Ştefan.
Zornăitu
