…intreb, nu dau cu parul. De cateva zile, insa, observesc o prapastie tot mai mare intre tonul materialelor coordonate de catre Mihai Palsu si editorialele + blogurile lui Sorin Rosca Stanescu. Pana de curand, o asemenea discrepanta ar fi fost de neimaginat. Cand Nasul a fost inlocuit de la sefia Ziua, decizia parea mai degraba una formala: cum un prefect numit politic ar iesi brusc de sub influenta partidului doar pentru ca a dobandit peste noapte statut de inalt functionar public; sau dupa cum un presedinte ar deveni, odata investit, al “tuturor romanilor”, uitandu-si deopotriva adversarii si sustinatorii:) era limpede ca Nasul va ramane … “nasul” din umbra. Orice alta varianta parea daca nu imposibila, atunci macar putin probabila.

Uite, insa, ca se poate. De cateva zile, Palsu a abandonat campania impotriva PDL in general si a “Duduii” (expresia le apartine) in particular, punand in schimb tunurile pe PSD, in care trage din toate pozitiile, precum teroristii din Decembrie. Nimic nu-i scapa: nici cumnatul lui Geoana, de la EximBank, deja celebrul Costea, nici Prostanacul, nici “derbedeii” Nastasiu si Radoi. In aceste circumstante, editorialele Nasului au inceput sa sune tot mai mult ca nuca-n perete. Unul il ridica in slavi pe fostul procuror, altul il face derbedeu si-l desfiinteaza, dedicandu-i pagini intregi de “remember”.

Culmea ironiilor face ca, in acest caz, SRS sa cada victima propriei strategii si “scoli de presa”. Daca Ion Cristoiu a introdus in presa romaneasca “gaina cu pui vii”, Nasul a introdus campania de presa in care nu se iau prizonieri. Intr-un ziar echilibrat, cu titluri decente, daca nu neutre, si o varietate de puncte de vedere, o asemenea discrepanta n-ar fi batut la ochi. Ba, dimpotriva, ar fi parut drept o fireasca dezbatere de idei. Asa, insa, miroase mult mai urat: miroase a sange si intestine scoase cu brisca, in crucea n