Maestru emerit al sportului, căpitanul naţionalei a urcat la fiecare competiţie pe o treaptă a podiumului. Luna trecută a ajuns locul I în Europa.

Practică artele marţiale de aproape 20 de ani. „De pe 1 mai 1990, mai exact. În gimnaziu jucasem fotbal, dar pentru a promova trebuia ca părinţii să aibă un anumit statut. Nu uit ziua în care am văzut afişul Clubului Phong“, povesteşte Corneliu Miron. S-a înscris la Vaslui. De atunci şi până în prezent, în fiecare luni, miercuri şi vineri, de la ora 20.00 la 22.00, programul i-a rămas neschimbat: exersează tehnici Qwan-Ki-Do. Pregătirea se intensifică înainte de competiţii, când antrenamentele ocupă şi weekend-urile. În 1999, a renunţat la Phong în favoarea Long Ho Paşcani, filiala Iaşi.

Un palmares impresionant

La prima participare la Campionatul Naţional de Qwan-Ki-Do, în 1993, a primit medalia de argint. Corneliu Miron şi-a confirmat anual statutul de sportiv cu un loc „rezervat“ pe podiumul competiţiilor interne. „În toată cariera, am luat numai două locuri III, trei-patru medalii de argint şi restul de aur, nu mai ştiu câte“, spune vasluianul, stabilit la Iaşi din 1995.

În 1996, a trecut la nivel european. Căpitan al echipei naţionale, a adus României locul II. Doi ani mai târziu a luat locul III la Campionatul Mondial de pe Coasta de Fildeş. Rezultatele s-au îmbunătăţit de la o ediţie la alta. O dată la doi ani, Corneliu şi colegii au ataşat tricolorului, alternativ, trofee europene şi mondiale. „Nu a fost niciun campionat fără medalie. În 2005, eu şi echipa am adus României prima medalie de aur. A fost extraordinar“, mai spune sportivul. Acum are centura neagră 3 dang la Quan-Ki-Do.

În Campionatul Mondial a urcat progresiv, de pe III pe I. Nici Clubul Long Ho Paşcani, pe care îl reprezintă în Europa, nu a coborât ştacheta: aur sau argint la campionatele dintre cluburi. Corneliu Miron est