Cel mai mare fotbalist din istoria României salută căderea economică, spunând că are meritul de a-i fi pus la respect pe miliardarii de carton. Sursa: Octavian Cocoloș

De doi ani, Gică Hagi, cel mai mare jucător din istoria fotbalului românesc, s-a retras în lumea lui, pe care, spune, o stăpâneşte foarte bine: Academia care-i poartă numele. Nu vrea să mai audă de scandaluri, de discuţii fără logică şi de bălăcărelile din emisiunile de profil.

Sătul de veşnicele polemici din Liga I şi de bătaia de joc la care sunt supuşi antrenorii, „Regele” a preferat să coboare doar pe gazonul şcolii sale de fotbal.

Regatul său nu epatează, e modest, situat pe nişte străduţe întortocheate din Capitală. Biroul fostului mare internaţional se află într-un complex de blocuri moderne din zona Cartierului Francez.

Nicăieri nu-i vezi scris numele. Trebuie să întrebi de două ori, pentru a ajunge la locul dorit, altfel rişti să te învârţi ca morişca printre imobile.

La „Rege” se intră numai cu cartea de identitate

La intrarea în clădire, un portar de vârsta a treia ne notează numele în registru şi ne întreabă: „Sigur sunteţi de la ziar? Sper să fie aşa”. Apoi ne cere şi buletinele.

La final, ne spune să luăm liftul până la etajul cinci. Când se deschid uşile, vedem sigla: „Fundaţia Gică Hagi”.În apartament este forfotă, lumea lucrează. Soţia lui Gică Hagi, Marilena, pare o simplă angajată a fundaţiei, se agită cu nişte acte şi discută cu oameni de afaceri.

Într-una dintre încăperi vedem pe masă o mostră din plastic a Cupei Mondiale din 1994, ediţie la care naţionala României a realizat cea mai bună performanţă: calificarea în sferturile de finală.

Vrem să-i facem o fotografie lui Gică împreună cu trofeul, dar refuză politicos, zâmbind. „Nu l-am câştigat, ca să-l ţin