Anii comunismului au însemnat pentru scriitorul brăilean Aurel M. Buricea durere, suferinţă şi neputinţă.

Închis în subsolul poliţiei, lui Aurel M. Buricea i s-a interzis publicarea volumelor timp de şapte ani, iar numele său nu trebuia să apară în nicio publicaţie.

Unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori din Brăila, profesorul de matematică Aurel M. Buricea, ne-a povestit suferinţele pe care le-a îndurat în anii dictaturii comuniste.

I s-a interzis să publice cărţi, i s-a interzis numele în publicaţii, a fost arestat şi ascuns în subsol, dar niciuna dintre aceste umilinţe nu l-au doborât pe Aurel M. Buricea, cel pentru care matematica şi poezia dezvoltă corespondenţe, se oglindesc şi se întrepătrund.

“Am trecut prin furcile comunismului. Mi-au interzis publicarea de cărţi timp de şapte ani, iar totul a culminat cu arestarea mea”, îşi aminteşte scriitorul.

Fănuş Neagu s-a chinuit să-l scoată din închisoare

Bunul său prieten, scriitorul Fănuş Neagu “s-a luptat cu forţele malefice să îl scoată din celula epocii de aur”, cum spune Aurel M. Buricea.

“Am scris împotriva celui mai iubit fiu dintre diavoli, dar câţi îşi mai aduc aminte de curajul nostru civic din acea perioadă?”, se întreabă acum Aurel M. Buricea.

Îşi aminteşte cu tristeţe cum unii dintre colegii săi de cancelarie l-au tradus la “băieţii cu ochi albaştri”: “Fiind director de şcoală, avizul de excludere trebuia semnat de către secretarul cu propaganda, care era pe atunci Ilie Matei”.

Graţie intervenţiei lui Fănuş Neagu şi a lui D. R. Popescu pe lângă Matei Ilie, scriitorul brăilean a fost lăsat la conducerea Şcolii din Ulmu.

“Sotia mea, Gitta, mi-a fost oglinda cuantică a luminii. Timpul viu respiră în amintiri şi-n versuri. Mi-am povestit sufletul în sonete. Starea de legendă a spiritului brăilean mă va mărturisi dincolo de vreme şi sisteme”, a înch