N-am cine ştie ce mare lucru de spus. Am postat doar ca să pun un link prin care să retrimit la un text la care am muncit o săptămînă şi care s-a scurs pe croll în jos într-o jumătate de zi. Mi se pare puţin cam nedreaptă situaţia; în plus, cred că a fost citit insuficient şi neglijent. Dar dacă tot v-am deranjat, o să fac şi o mică legătură cu titlul şi o să-mi permit cîteva remarci.
1. Noica în puşcărie a citit Marx. N-avea altceva de citit e-adevărat, dar el a conchis că i-a prins bine. Deci poţi să nu fii marxist şi să citeşti Marx. Nu e nici o ruşine, are pagini chiar haioase. În plus, e şi hegelian. Ca şi Derrida pe alocuri, nu? Ca şi Noica întrucîtva. Weber l-a citit pe Marx. Ricoeur l-a citit pe Marx. Iată, nu e nici o nenorocire să-l citeşti pe Marx. Şi mai gîndiţi-vă la o chestie de bun simţ: dacă vreţi să înjuraţi un autor e firesc să-l citiţi măcar.
2. Nu sînt şi nu voi fi niciodată marxist, dar Marx mi se pare că trebuie citit sau măcar răsfoit, iar felul în care el a gîndit, în circumstanţele vremii sale, trebuie înţeles, criticat – în sensul analitic al termenului – înjurat dacă doriţi, sau măcar priceput cît de cît, în cele cîteva articulaţii principale ale teoriei sale. Nu înseamnă că dacă îl citesc pe Bruno mă transform, ca prinţul din poveste, din broască în magician al Renaşterii. Şi asta fiindcă anumite mecanisme intuite de el, de Marx adică, s-ar putea să vi se pară interesante şi să n-aibă nici o legătură cu ansamblul sistemului. Uneori poţi găsi diamante şi-n gunoi, aşa cum pe vremea războiului unii mai scoteau dinţi de aur din danturile morţilor. Şi, pe bune, de unde ideea asta tîmpită că dacă citeşti Marx te murdăreşti pe creier, iei rîie ideatică? Ce, dacă citeşti “Păcală” pleci cu uşa de la apartament în spinare pe străzi? Sînt oameni care au citit Marx şi nu s-au făcut marxişti. Majoritatea. Cum la fel, o altă majoritate e