Povestea a început, cu ceva timp în urmă, astfel: pe 10 mai 2008, Marco Travaglio – editorialist şi scriitor specializat în chestiuni juridice şi, după unii, paladin al justiţiarismului, foarte apreciat şi, din cînd în cînd, foarte criticat, care se socoteşte pe sine un liberal din stirpea lui Indro Montanelli – a fost invitat la Rai3, la emisiunea Che tempo che fa, de către realizatorul TV Fabio Fazio. Aici el a reconstruit, prin conexiuni îndrăzneţe, raporturile avute în ’79 de actualul preşedinte al Senatului, Renato Schifani cu Nino Mandalà, un cap al Mafiei. Schifani era, în epocă, consultant urbanistic al comunei Villabate, al cărei primar, Giuseppe Navetta, era nepotul lui Mandalà şi asociat al lui Schifani în cadrul societăţii de brokeraj şi asigurări Sicula Brokers. Odată izbucnit scandalul, directorul Rai3 a fost adus în situaţia de a-i solicita lui Fazio să-şi prezinte scuzele lui Schifani. Atunci Travaglio a protestat ca în faţa unui abuz, dar a fost pus la colţ cu promptitudine de un confrate de la Repubblica, prestigios şi el, Giuseppe D’Avanzo, autor de anchete şi reportaje. Numai că D’Avanzo a vorbit de sus, ca un profesor ce moralizează, dîndu-i lecţii unui confrate cel puţin egal în faimă şi pricepere. El socotea că, lăsînd să se înţeleagă că linia secundă a administraţiei este de tip mafiot, Travaglio a mers prea departe cu inferenţele. Intervenţia lui D’Avanzo i s-a părut deplasată prozatorului Antonio Tabucchi. „Chiar se crede D’Avanzo mai bun decît Travaglio?“, s-a întrebat el într-un articol. Recunoscîndu-i valoarea de jurnalist, Tabucchi a remarcat că Travaglio este, în plus, şi… intelectual. Iar intelectualii, prin însăşi natura vocaţiei lor, pun întrebări, fac deducţii şi operează inducţii, pornind de la faptele probate către altele, mai puţin evidente. Travaglio este deci îndreptăţit de calitatea lui de intelectual să procedeze astf