Pentru Diana actoria e ca un drog din care, o dată ce ai gustat nu te mai poţi opri, iar satisfacţia oferită de aplauzele publicului e inegalabilă. Diana Avrămuţ a iubit din copilărie actoria şi a simţit că locul ei este pe scenă. „Pasiunea pentru teatru o am de mică, îmi plăcea să mă joc, dar duceam joaca în altă zonă,  iar pe la şapte ani citeam scenete din „Chiriţa în provincie”, pe care le jucam împeună cu cu sora mea mai mare”, mărturiseşte tânăra actriţă. Primul spectacol văzut pe scena Teatrului Naţional din Oradea a făcut-o pe Diana să vrea să devină actriţă.

„Eram în clasa a II-a când mama m-a dus la spectacolul „Take Ianche şi Cadâr”, iar atunci am zis prima dată că vreau şi eu să fac asta”, spune tânăra. Primul contact cu scena a fost însă în clasa a IX-a, când Diana a participat la concurul Miss Boboc, unde a jucat alături de un coleg un fragment din „O scrisoare pierdută” de Caragiale.

Printre actori

La aflarea dorinţei de a deveni actriţă, mama Dianei a sprijinit-o mereu. Ea a fost cea care l-a rugat pe actorul orădean Emil Sauciuc să o pregătescă pe tânără pentru admiterea la universitate. „Actorul avea o trupă independentă de teatru numită „Ecoart” în care am intrat şi eu. Eram în clasa a IX-a la liceu când am văzut cum se lucrează la un spectacol şi am jucat pentru prima oară alături de actori ai Teatrului Naţional şi studenţi la actorie. Primul meu rol a fost un travesti, am dat viaţă personajului Ninetto din Decameronul lui Boccaccio. Au urmat recitaluri de poezie, spectacole de commedia dell’ arte, iar în clasa a XII-a am avut primul meu rol pe scena Teatrului Naţional din Oradea în spectacolul „Oamenii cavernelor”, unde eram fantoma unei balerine”, spune Diana.

Studenţia la Târgu-Mureş

Cu toate că iniţial îşi dorea să dea admitere la Cluj sau Bucureşti, la recomandarea acto