Arădeanul este decanul de vârstă al Corului Filarmonicii, cu care a reuşit, în cei 33 de ani de când activează, să abordeze un repertoriu vast. De-a lungul anilor, activitatea lui Dan Caimacan s-a concretizat într-un număr impresionant de concerte atât în Arad, cât şi peste hotare, în care a parcurs repertorii româneşti şi universale de mare complexitate.

„Am început cu mulţi ani în urmă să studiez violoncelul, poate şi pentru că bunicul meu iubea acest instrument. Cu toate acestea, am trecut repede la pedagogia muzicală şi canto”, spune Dan Caimacan. Filarmonica i-a fost a doua casă după ce, timp de doi ani, între 1974 şi 1976,  muzicianul a fost plecat departe de locurile natale, tocmai în Moldova, acolo unde şi-a făcut şi armata.

„La terminarea facultăţii, în 1974, am fost repartizat în Moldova, pentru a preda, eu venind din învăţământ la data respectivă. Dar cum nu am reuşit să stau departe de muzică, după doi ani am revenit în Arad”, povesteşte artistul. Dan Caimacan mărturiseşte că, deşi niciun membru al familiei sale nu a practicat în mod profesional muzica, această pasiune i-a fost insuflată tocmai de părinţi.

„Deşi am început prin a studia violoncelul, mă simt mult mai bine ca artist liric. Cu toate acestea, această pasiune e destul de costisitoare având în vedere că pe lângă instrument şi accesorii, este nevoie şi de ore de repetiţii. Ce pot spune, investiţia pe care am făcut-o în anii de violoncel, a dat în schimb roade în voce”, rememorează Caimacan.

Trăieşte o a doua criză

Deşi anii ’80 au reprezentat un moment de cotitură pentru formaţia corală a Filarmonicii din Arad, cu mari eforturi, coriştii au reuşit să-şi continue activitatea.

„În anii 1984-1985 am trăit prima criză, atunci când formaţia corală era pe punctul de a se desfiinţa, pe seama autofinanţării acesteia. C