Tratamentul recomandat de psihoterapeuti in fobii, expunerea treptata la situatii percepute ca fiind inspaimantatoare, este ultima metoda la care recurg candidatii la prezidentiale.
E de inteles. Daca in psihologie, fobiile sunt temeri irationale care persista chiar daca frica nu are o baza in realitatea de zi cu zi, in politica lucrurile stau pe dos.
Aici exista o explicatie: pierderea alegerilor. Nu avem de-a face cu anxiosi care isi privesc mainile ca si cand ar fi crescute aiurea si se vindeca pentru ca medicii ii pun sa si le numere, ci cu politicieni care stiu ce vor, au mijloace, dar nu detin cheia.
Teama de-a pica prost fie si o secunda in ochii unui tip in maieu care sta la etajul doi, iese in fata blocului sa explice poienii cum s-a facut un candidat de minune, perpetuand impresia, este un risc greu de asumat cu cateva zile inaintea sondajului real.
Un pas gresit intr-o confruntare pe glorie si pe rusine poate echivala cu streangul politic, insa nu trebuie creata impresia ca oamenii crapa de frica. Dimpotriva. Cheama dubitele cu lighean ca sa transmita live cum isi pun solii o felie de sunca intre doua pite si merg la negocieri, dar gasesc explicati aiuritoare.
De pilda, la ASE nu e bine pentru ca rectorul e pesedist, deci va raspunde in locul lui Traian Basescu si Crin Antonescu. In trei nu e bine, spune PSD, mai bine in doi sau in cinci - Antonescu e mai greu de tavalit, mai nou, Basescu pare obosit, deci sa traga mai multi la poarta. In cinci nu e bine, spune PD-L, ca se dilueaza mesajul - dimpotriva, creste in vascozitate, dar depinde de unde privesti.
Frica e omeneasca, insa candidatii sunt mai presus de norod, prin urmare nu trebuie sa para nepotii mutanti ai lui Bugs Bunny. Moderatorii ii intreaba pe consilieri de ce nu accepta, barbateste, in orice conditii, astia se jura ca nu
