Conform tuturor dicţionarelor limbii române, „terorist = persoană care terorizează“. Iar dacă numărul celor terorizaţi este de ordinul milioanelor de oameni, atunci avem de-a face cu un individ extrem de periculos. Aici se încadrează Ion Rădoi, liderul sindical de la metroul bucureştean. Acest lup în blană de oaie – altfel spus, politician în straie sindicale – face să tremure capitala României.
Bucureştenii nu se tem nici de primar, nici de prefect, nici de prim-ministru sau de preşedinte cum se tem de acest Rădoi de la metrou. Insul nu e vreun director la Metrorex, ci liderul unui sindicat mic, dar agresiv. Un Jimmy Hoffa al subteranelor dâmboviţene.
Decizia de a lăsa aproape 700.000 de bucureşteni fără metrou este de o cruzime înfiorătoare. Ayatollahul subteranelor, Ion Rădoi, a luat-o cu uşurinţa cu care ar decoji o ceapă. Şi a făcut-o în mod ticălos, dat fiind că nu există alternativă la metrou. Nici viteza, nici capacitatea transportului de suprafaţă nu se poate compara cu trenul de sub pământ.
Iar când vorbim de victime, trebuie să punem la socoteală şi sutele de mii de bucureşteni pentru care traficul rutier a devenit de trei ori mai sufocat decât în zilele obişnuite. E şi normal: mai multe maşini, mai multe autobuze, că trebuie să se deplaseze oamenii cu ceva.
Ticăloşia lui Rădoi e subliniată şi de momentul în care a ales să ne închidă uşa-n nas: exact în săptămâna alegerilor. Un pic de haos nu strică, şi-o fi zis ’mnealui. Jos ordinea, sus anarhia! Căci îşi mai aminteşte omul să înjure guvernul. Sau regimul. Şi apoi merge la vot.
Se aude că până la 6 decembrie, când ne vom decide preşedintele următorilor cinci ani, mişcările sindicale se vor înteţi. Băieţii au mârâit, iar acum se radicalizează. Şi, desigur, vom afla de la Realitatea & Antenele că terorismul sindical nu are legătură cu ale
