- Cultural - nr. 422 / 19 Noiembrie, 2009 - Ati fost la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia... - Eram bolnav... Am asistat insa la pregatirea satului pentru acest eveniment. Aveam aproape 17 ani si eram elev la Liceul Unguresc din Orastie, de unde, nemultumit de scoala ungureasca de aici, am avut sansa sa pot incheia studiile la nou infiintatul Liceu "Aurel Vlaicu". - Ce-i reprosati lui Antonescu? - Nimic! Eu nu m-am ocupat, in studiile mele, de el, dar, din perspectiva istoricului, am ramas un admirator al lui: ca personalitate, ca organizator si ca patriot. Antonescu nu si-a tradat neamul. A fost una dintre personalitatile pe care le dam noi, istoricii, din cand in cand, ca exemplu sub raport maxim: si-n ceea ce priveste capacitatea, si-n ceea ce priveste etica. Astazi, sub aceste raporturi, daca as avea un Antonescu, as fi in siguranta. As fi sigur ca Romania nu este prada cuiva! Omul acesta trebuie sa devina o oglinda pentru neamul nostru. Sa-l reconsideram. Sa-i dam onorurile pe care le merita... Fara sa cerem cuiva aprobarea, sa-i ridicam un monument national, in inima Bucurestiului si altul la Chisinau... - Altii i-au reprosat ca a ordonat trecerea Nistrului! - A facut bine c-a trecut! Basarabia a fost si trebuie sa ramana romaneasca. Intreb insa eu altceva: am facut bine c-am cedat, rusinos, cum am facut-o la Diktat? El a facut ce trebuia: o reparatie patriotica si nationala. Maresalul Antonescu a fost o personalitate publica de prima marime. Era o necesitate istorica. Altfel, pornea degringolada, alimentata de nemti, cu Garda de Fier si alti interesati. El a avut curajul sa-l infrunte pe Fûhrer. A pus pumnul in fata furtunilor care amenintau neamul nostru. A obtinut de la Fûhrer anumite lucruri. A fost demn in intalnirile cu Hitler. L-a infruntat direct, deschis, curajos, ferm. Executia sa a fost o marsavie, barbara si ieftina. Viata, sunt sigur,