Încă o zi din campanie a fost umplută cu un breaking news ce valorează fix cât o ceapă degerată: candidaţii vor fi faţă în faţă la o dezbatare televizată; ba nu, staff-urile de campanie nu au mai ajuns la un acord, Hrebenciuc şi-a băgat coada rozalie şi a stricat momentul înfruntării; noi negocieri, declaraţii, replici, acuzaţii. Cu excepţia lui CTP, se găsesc destui editorialişti care să dezbată momentul. Adică să întoarcă pe toate feţele un nimic disecat oricum de televiziuni.

Cristian Tudor Popescu încearcă să se ferească de ridicolul de a comenta anularea dezbaterii de la TVR. Şi-i iese destul de bine.

Tot acest bâlci enorm al “negocierilor”, “staffurilor”, “televiziunilor” e util ca să acopere golul enorm al acestei campanii electorale. În anii ‘90 se confruntau neocomuniştii, ţărăniştii, liberalii. În 2000, aveam de ales între comunistul Iliescu şi extremistul naţionalist C.V. Tudor. În 2004, între comunistoidul înavuţit Adrian Năstase şi securistoidul ţepar Traian Băsescu, pe tema corupţiei. În 2009, singura filozofie a participanţilor la cursa prezidenţială este “Dă-te tu jos, ca să mă sui eu”. (…)Ce să fac acum, să mă apuc să dezghioc care, cine, ce a vrut de s-a rupt târguiala de la TVR? Aş simţi cum mă umplu de ridicol cu fiecare cuvânt pus pe hârtie. Citeşte aici

În schimb, Vladimir Tismăneanu este siderat.

Este siderantă decizia lui Alexandru Sassu de a-i invita la dezbaterea candidatilor prezidenţiali, în pofida acordurilor prealabile, pe Gigi Becali şi CV Tudor. Scopul este limpede: aruncarea dezbaterii în cel mai penibil derizoriu. Mă întreb cum va justifica directorul pesedist al TVR, presupus canal ne-partizan, această decizie ultra-partizană. Citeşte aici

Nici o supriză din Jurnalul Naţional, unde Victor Ciutacu, sub spoiala obiectivităţii, îşi lasă ura împotriva lui Băsescu să-i scrie editorialul.

Iar golănia aş