La 15 noiembrie 1979, dintre cei 45 de bărbaţi de pe nava românească, doar trei au scăpat vii. Cum şi de ce? Cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei maritime româneşti ascunde coincidenţe şi premoniţii. Supravieţuitorii au vorbit despre ele cu teamă şi rezerve.
După ce ieri v-a prezentat contextul în care a avut loc accidentul petrolierului de mare tonaj „Independenţa", lovit în Marea Marmara de un cargo grecesc, „Adevărul" continuă să scrie despre tragedia de acum trei decenii.
Sorin Mihăilescu a fost pe „Independenţa". Trăieşte, dar ar fi vrut să moară acolo. „Era mai bine...". Urmează o pauză în care e potrivit să aflăm că singurul său copil, Alfred, a fost asasinat în vara anului 1996, în Mamaia. „Era mai bine... Poate se spărgea blestemul şi nu-mi mai murea băiatul", spune Mihăilescu. E un munte de om. Un munte de om care plânge. În noaptea exploziei a dormit puţin. S-a trezit înecat în transpiraţie. „Ştiu că nu o să mă credeţi, căci nu e de crezut, dar am visat că o să sărim în aer în Bosfor! Am simţit ce o să se întâmple". Premoniţia i-a ridicat garda. Dintre toţi cei de pe „Independenţa" , Sorin Mihăilescu, şef mecanic, a avut cea mai bună stăpânire de sine, a reacţionat cel mai logic. Aşa a trăit.
COMANDANTUL RĂMAS LA ŢĂRM
Constantin Preda este căpitan de cursă lungă. Era comandantul-titular al „Independenţei". La 15 noiembrie 1979 (a picat într-o joi) era acasă, la Constanţa, în concediu. Aşa a fost să fie. Comandantul Dorinel Mihai a plecat înspre El Sider, în Libia, în locul lui, să încarce petrolierul cu zeci de mii de tone de ţiţei. Alături de echipajul pe care Constantin Preda îl numeşte „al meu".
Dorinel Mihai cânta des la vioară „Balada" lui Ciprian Porumbescu. Se spune că divin. Constantin Preda a ajuns acum la vârsta la care marea e doar ceva de demult care încape între rame de tablou. Constantin Preda pictează
