Care e miza prezidentialelor din acest an? Vazand furia vicioasa care ne-a cuprins, presa straina crede ca e vreuna care le scapa lor si pe care o stim doar noi, localnicii. Pierzand acest statut si o data cu el privilegiul de a ma uita macar ocazional la televiziunile din Romania, o sa imi permit sa torn niste apa rece pe toata povestea. Miza acestor alegeri este cea mai mica din istoria alegerilor prezidentiale libere din Romania. Nu e nici un pericol sa se aleaga a patra oara dl Iliescu (nici nu mai are nevoie). Sorin Oprescu nu e pe cale si, cu tot anturajul lui de zombi, tot nu poate fi asa de malefic. Vadim si Becali nu au sanse, fiind impinsi la periferia populista de Traian Basescu, mai tare ca ei la toate aspectele, astfel ca nu mai am de ce, ca in anul 2000, sa ies din casa cu studentii mei sa manifestam contra Tribunului. Nici integrarea noastra europeana nu e in vreun pericol, ca in 2004: suntem inauntru, cu dl Ponta cu tot.

Nu mai exista oameni catastrofali in alegerile astea (imi era cam teama de Miron Cozma – dar inteleg ca de data asta nu vin minerii), dar nici oameni providentiali. Nici subiecte fundamentale nu mai sunt: criza e numarul 1 pe agenda si despre asta oricum nu prea vorbim. Singurul element de alegere serioasa la ora asta ar fi daca sa aparam leul cum face dl Isarescu (ca sa-i protejeze pe datornici si consumatori) sau sa il lasam sa mai alunece (ca sa ajutam exporturile si sa iesim mai repede din criza). Dupa parerea mea, asta e o decizie pur politica, intre crestere economica sau protectie sociala: si mi se pare de necrezut ca asta poate fi la latitudinea guvernatorului BNR. Pai, atunci e mai bine sa organizam alegeri directe pentru guvernatorul BNR, ca in clipa de fata este singura decizie importanta.

Tocmai pentru ca miza e asa de slaba, disproportia cu mijloacele de campanie, ajunse la nivelul razboaielor