Autobiografia era o piesă obligatorie în orice dosar de cadre. Cele mai complexe conţin chiar mai multe, din diferite etape ale vieţii. Pentru lămurirea unui aspect sau altul, cadriştii puteau cere şi "completări la autobiografie". În faţa foii de hârtie, membrul de partid îşi scria povestea vieţii: unde s-a născut, când, ce meserie au avut părinţii, câţi fraţi are, cum şi din ce trăia familia, ce şcoli a frecventat, ce meserii a avut, cum şi când s-a apropiat de mişcarea comunistă.
Într-una din autobiografiile păstrate în dosarul său de cadre, Manea Mănescu scria:
"M-am născut la Brăila în anul 1916. Mă trag din părinţi muncitori. Tata Constantin Mănescu, mama Păuna Mănescu. Suntem cinci fraţi: Racovschi, Ion, Manea, Lenin, Bujor.
Mi-am trăit copilăria la ţară şi în regiunile petrolifere (Mislea, Runcu, Moreni, Gura-Ocniţei). Educaţia socialistă am primit-o de mic copil de la părinţii şi fraţii mei mai mari. Realităţile pe care le-am trăit de copil, gustând din plin mizeria din casa părintească, din care tatăl meu lipsea de multe ori fiind prigonit şi închis, precum şi din realităţile mediului din afara familiei, care altoite pe educaţia ce primisem m-au convins şi determinat să simt din fragedă copilărie nedreptatea socială a rânduirii sociale în care trăiam.
Nu aş putea trece peste un fapt chiar când trebuie să fac o autobiografie succintă - care a fost pentru mine o încercare ce mi-a deschis ochii şi ce influenţă enormă pentru tot restul vieţii mele, o memorabilă scenă din viaţa mea de copil în casa părintească. Era într-o iarnă grea din 1922/23, tata era închis, mama noastră nu mai avea lemne cu care să ne mai încălzească pe noi cei patru copii ai ei - şi după ce pusese pe foc şi scaunele din casă, masa, copaia şi alt mobilier casnic - când am început să plângem, de frig, patru guri de copii, ea - mama - pe ascuns a băgat o
