Cu cât întreaga fire se apropie de iarnă, cu atât începe să crească în intensitate lumina. Fie că este de pe pământ sau de pe lumea cealaltă, lumina călăuzeşte şi stă la baza ritualurilor ce au ca scop spargerea întunericului, a frigului şi a morţii.

La 21 noiembrie, atunci când în calendarul ortodox este pomenită Ovidenia (în unele locuri aceasta este cunoscută sub numele de Vovidenie), sărbătoarea luminii prin excelenţă, începe prin tradiţie iarna. Un anotimp de răgaz, dar şi de mari pericole ce se pot abate asupra oamenilor şi gospodăriilor.

Pe lumea cealaltă

Lumânarea aprinsă în ziua de Ovidenie are putere mare, căci poate lumina până pe lumea cealaltă, călăuzind sufletele rătăcite. Pentru cei care au murit în împrejurări năpraznice se fac lumânări în formă de toiag, cât un stat de om şi răsucite ca un melc. În lipsa lor, creştinii se trezesc dis-de-dimineaţă şi aruncă în sobă un vreasc fără să-l aprindă, existând credinţa că acesta va arde în lumea celor morţi. Despre cei înecaţi se spune că sunt scoşi din râu de Maica Domnului, care foloseşte un voloc făcut din fuiorul de la Bobotează. Pentru a nu-i sta în cale, femeile nu mai merg la râu să bată ţesăturile cu maiul şi aşteaptă să vină Sfântul Gheorghe, atunci când capătă din nou dezlegare.

Magie

La Ovidenie li se deschid ochii vrăjitoarelor şi toate descântecele prind a se lega. Nu întâmplător, uşile şi feresterele se ung cu usturoi ca să ţină departe spiritele rele. Pentru a te lecui de friguri şi alte boli, se pun deoparte câteva alune şi o crenguţă cu şapte prune, dintre cele mai alese, care se vor păstra într-un loc mai ferit. Fetele, pentru a-şi afla ursitul, aprind o lumânare şi se uită în fântână. Celor mai norocoase li se arată în oglinda apei un chip de flăcău ca în poveşti.

În toate gospodăriile însă, de Ovidenie se vor pregăti mâncăruri pe