Copos a păstrat doi rapidişti autentici. De sămânţă: Rada şi Manea.

Să nu zică fraierii că a dat afară tot şi şi-a băgat activiştii. Nici unul, dar nici zece, că deveneau majoritari.

Vremea a trecut şi ambii au rămas pe lângă club. Rotiţi şi prost plătiţi. Funcţie de cum pohtea muşchiul coposian: antrenori secunzi, lambă şi uluc, principali la sărăcie, cheie franceză, directori, vice-trice-cvadrice-preşedinţi, birlici, legea lui Arhimede, războaie cu punii, bielă-manivelă. Să fie la futu-i pământu', cum zice ţăranul.

Doi, Doamne, şi amândoi! Aceiaşi. Numai Dinamo a ştiut să-şi cultive în jurul ei foşti mari jucători, ca antrenori, trimişi pe reţea şi reveniţi mereu la greu: Augustin, Săpăligă, Mulţescu, Orac, apoi Lupescu, Vlădoiu, Ganea, nu mai spun de Dinu. Rapid are doi mari şi laţi fii ai prafului. Şi pulberii din Giuleşti.C-aşa fu vrerea lui Copos. Acum că şi acest cuplu riscă a se singulariza. Marian nu-l mai suportă pe Nae. Râsul lumii. Cam tot aşa, condus de jmecheri, e şi poporul român. Am fost deunăzi la Belgrad, oraş acum zece ani bombardat. Ce, se compară cu „capitala ţării eşti", Bucureşti ? Ăsta e ruină! Belgradu-nfloreşte. Varşovia e ceva incredibil, zeci de zgârie-nori, şosele late, bulevarde, oameni şi femei... Vai mama noastră de giuleşteni, bucureşteni, români! Aflaţi sub asaltul// stăpânirea găştilor de briganzi cu guler alb.

Naţionala e în grafic. Şi mă bucură revenirea talentatului Nico. Cu gol. Şi jocul lui Roman. Şi Apostol. Despre Mutu, linişte! Să se audă cum stă şpriţu-n pahare. Şi ankărul apretat, peste frapieră. ;