Aţi auzit de BookCrossing? Dar de "The World’s Biggest Free Book Club"? Iată cum este definit termenul în Dicţionarul Oxford: "practica lăsării unei cărţi într-un loc public pentru ca ea să fie găsită şi citită de alţii, care vor face mai departe acelaşi lucru". Termenul provine de la Bookcrossing.com, un club de lectură online gratuit, înfiinţat cu scopul de a încuraja lectura şi de a transforma lumea întreagă într-o bibliotecă. Cu alte cuvinte, biblioteca se mută în stradă, în ideea că, dacă nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed. Şi dacă ne amintim că pentru Borges paradisul era o bibliotecă înseamnă că cei care participă la experimentul acesta devenit fenomen (bloguri, forumuri, corespondenţe electronice uriaşe şi convenţii mondiale) sînt nişte "luminaţi ai inimii" care fac parte dintr-un alt fel de frăţie secretă a cărţilor. Oricine poate participa, indiferent de felul în care "lansează" o carte, cu condiţia să o înscrie pe Bookcrossing.com (fiecare carte avînd un cod propriu), pentru ca traseul ei să poată fi cunoscut, comentat, anticipat, cărţile fiind uneori chiar pîndite în locul unde au fost recent lăsate.

Vînarea de cărţi poate deveni un nou curent: bookspotting-ul. Iată cum cărţile capătă picioare şi umblă: lăsate pe o bancă, într-o cafenea, într-un hotel sau dăruite pur şi simplu cuiva " oare ce e mai frumos decît să dai o carte unui necunoscut? " şi ce urmează ţine de destin, al cărţii şi-al celor cu care se va întîlni, căci nu se ştie niciodată unde poate ajunge un volum. Dacă întîlnirea cu o carte îţi poate schimba viaţa, cum este să-ţi iasă în cale un Sfîntul Augustin, un Dostoievski sau un Shakespeare? Ideea pare a fi perfectă pentru cei care se încăpăţînează să nu posede o bibliotecă (sau care nu-şi permit...), cît şi pentru aceia care citesc în metrou, gară, tren, autobuz, parc, săli de aşteptare; cărţile găsite, fie ele bele