Cei 20 de ani scurşi de la Revoluţia din decembrie 1989 marchează o perioadă din istoria României care, datorită volumului şi transformărilor care au avut loc, va fi considerată, probabil, o etapă de referinţă în ceea ce priveşte viteza şi structura schimbărilor sociale dintr-o ţară aflată pe drumul tranziţiei de la comunism la capitalism.

Dincolo de transformările produse după 1989 în plan economic şi politic, cele mai profunde, dramatice şi dureroase schimbări, în sensul costului social pe care-l implică, sunt cele care afectează structura socială, condiţiile de viaţă, comportamentale şi mentalităţile populaţiei.

Schimbarea socială se referă, în sens general, la modificările în structurile de bază ale societăţii (sau ale unui grup social) astfel încât să se producă o trecere calitativă şi/sau cantitativă de la o stare la alta a sistemului social.

Studiile asupra schimbării sociale se concentrează asupra factorilor care le generează, asupra procesului de tranziţie de la o stare la alta a societăţii şi asupra evaluării diferenţelor dintre cele două stări succesive ale unui sistem social, schimbarea socială însăşi fiind o stare, tranzitorie, între stadiul iniţial şi stadiul ţintă.

Fenomenul schimbării sociale din ultimii 20 ani a fost abordat din diverse perspective variind în funcţie de accentul pus pe aspectele macro sau micro sociale, pe evidenţierea modificării structurilor hard (grupuri sociale, instituţii) sau soft (orientări valorice) ale societăţii, pe gradul de organizare şi diferenţiere socială (polarizare), pe evidenţierea modalităţilor de penetrare sau impact a structurilor de tip occidental (mecanismelor de înaintare a frontierei sau de constituire a "formelor fără fond"), pe consens sau conflicte sociale etc.

RELEVANŢĂ ŞTIINŢIFICĂ

Totuşi, cu toată contribuţia lăudabilă, uneori de excepţie dacă