La întîlnirea membrilor Asociaţiei Naţiunilor Asiei de Sud-Est din Thailanda, de luna trecută, prezenţa Coreei de Sud a fost una foarte importantă. Pe nesimţite, Coreea de Sud s-a depărtat de statutul creat prin asocierea cu problemele Coreei de Nord vecine, iar în prezent a devenit o importantă putere de mediere în context global: secretarul general al Naţiunilor Unite este un sud-coreean; Seul va găzdui anul viitor summit-ul G-20, iar Uniunea Europeană tocmai a încheiat un contract de comerţ liber cu această ţară.

Lucrurile nu au stat întotdeauna astfel. Dacă destinul depinde de geografie, Coreei de Sud nu i s-au împărţit cărţi tocmai bune. Îngrămădită într-o arie unde trei giganţi " China, Japonia şi Rusia " se confruntă unii cu alţii, Coreea a avut o mare dificultate în dezvoltarea unei puteri hard* destul de eficiente pentru a se apăra. Într-adevăr, la începutul secolului al XX-lea, eforturile au dat greş, iar Coreea a devenit colonie a Japoniei.

După Al Doilea Război Mondial, peninsula a fost divizată între liniile bipolarităţii Războiului Rece, iar Statele Unite şi Naţiunile Unite au fost nevoite să intervină pentru a feri Coreea de Sud de subjugare în Războiul Coreean. Recent, în ciuda resurselor impresionante, Coreea de Sud a descoperit că o alianţă cu o putere îndepărtată, ca Statele Unite, continuă să ofere poliţa de asigurare necesară într-o vecinătate atît de dificilă.

Într-un raport de ultimă oră al naţiunilor membre G-20, publicat în ziarul Chosun Ilbo, Fundaţia Hansun a poziţionat Coreea de Sud pe locul 13 mondial în ceea ce priveşte puterea hard. De asemenea, Coreea de Sud s-a poziţionat pe locul 9 în ceea ce priveşte resursele militare, dar a avut puncte scăzute în ceea ce priveşte puterea soft. Citînd din articol, "stadiul uzinelor de fabricare a armamentului, armele high tech, infrastructura comunicaţiilor informatice avansa