O situatie paradoxala. Desi suntem o natiune caracterizata prin faptul ca vorbeste mult si o mare cantitate din mesaj e clampaneala, nu putem organiza o dezbatere. Ne paralizeaza insasi substanta natiunii.
Cred ca lucrurile sunt clare. Daca ar fi vrut, s-ar fi intalnit. Numai ca nu se raporteaza la oameni, ci la ceilalti candidati. Si asta pare normal, doar se lupta intre ei. Insa pe cine trebuie sa cucereasca? Si cu ce?
Este evident ca din neant nu se poate construi nici macar o casuta pentru pasarele, daramite un viitor, fie el si din chirpici. Aceasta campanie electorala este cea mai goala de continut din cate am fost nevoiti sa suportam.
In 20 de ani de confruntari, politicienii au renuntat la orice zbatere ideologica (vorba mare!), dusmanul nu are forma, nu e vorba niciodata despre trecutul ancorat in comunism versus democratia acumularii pentru asigurarea resurselor modernitatii si a celor necesare protectiei sociale.
Nu mai exista nici macar o tema care parea eterna: coruptia.
Si cum au fost in stare sa reduca zbaterea la a-l inlatura pe celalalt de pe tronul natiunii, cu ce sa vina in fata ei, spre a o seduce? Cu trancaneala suprapusa unui razboi purtat pe toate fronturile, unde nu se respecta nicio regula (prea multe constrangeri, doar aniversam libertatea totala, dar atat de neinteleasa), unde bat clopotele tuturor.
Dar cel mai tare bat ale lui Mircea Geoana. Prezenta sa in turul doi al alegerilor era o axioma inca de la alegerea in fruntea PSD. A venit momentul Crin Antonescu, foarte multi l-au privit ca pe o poveste prea frumoasa ca sa fie adevarata, erau convinsi ca-si vor aminti de Romania bunului-simt careia inca nu apucase sa-i stranga cromozomii, si iata ca acum se pune problema accederii in turul al doilea.
Candidatul liberal face fata bataliei, stracurandu-se in cap
