- Politic - nr. 422 / 19 Noiembrie, 2009 La cel de-al IX-lea Congres al P.C.R. eu mi-am dat votul de incredere, impreuna cu alti creatori de frunte ai literaturii romane si maghiare din Romania (Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu sau Nagy István, Asztalos István, Kovács György, Szemlér Ferenc etc.), spiritului inovator al Raportului prezentat la acest congres, asumandu-mi, in fruntea publicatiei Igaz Szó - in cea mai sincera credinta fata de interesul literaturii maghiare din Romania! - sa slujesc noua politica a partidului. Am scris de mai multe ori si subliniez si de aceasta data: exista o deosebire intre "ceausist" si "ceausist" ca de la cer la pamant. Ca fost "ceausist", mi-am asumat un intreg sir de compromisuri pentru ca, in spiritul poruncii demnitatii, sa pot face ceva pentru comunitatea nationala maghiara din care proveneam. Si aceasta ma deosebeste de alti "ceausisti". Precum si faptul ca, in anii de dupa schimbarea regimului din decembrie 1989, nu mi-am negat nici pozitia si nici ce am facut in fostul regim. Nu am intors spatele trecutului meu de stanga; am ramas cel care am fost: un sustinator al ideilor europene de stanga, care mi-au ajuns la inima prin operele marilor clasici ai literaturii maghiare: Petöfi Sándor, Ady Endre, József Attila, Móricz Zsigmond, precum si ale tanarului Illyés Gyula. Nu pot decat sa repet si acum ceea ce am scris, in toamna anului 1991, in paginile revistei noastre culturale bucurestene "Együtt", infiintate de mine, in momentul debutului acestei publicatii: Nu spun cu intentia de a ma dezvinovati: aproape timp de 40 de ani am condus - cu succes! - singura publicatie lunara a scriitorilor maghiari din Romania, Igaz Szó, si sa arunce primul cu piatra in mine acela care, in perioada partidului stat, a indeplinit timp de mai multe decenii functii de conducere cu responsabilitati sociale si politice