Estimările Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP) cu privire la evoluţia economiei oscilează în funcţie de ciclul electoral şi sunt paralele cu realitatea. Datele CNP sunt cele pe care se fundamentează bugetul de stat, iar „ajustările" pe indicatorii esenţiali depăşesc chiar şi şase puncte procentuale în numai trei luni.
La 27 martie 2009, ministrul de Finanţe, Ghorghe Pogea, spunea că Guvernul va înfiinţa un Consiliu Fiscal pentru elaborarea de prognoze macroeconomice şi va limita rectificările bugetare. Declaraţia venea în contextul semnării acordului de împrumut cu FMI. De altfel, în memorandumul tehnic de înţelegere dintre România şi Fond, de la 24 aprilie, se specifică în mod clar implementarea legii responsabilităţii fiscale.
Potrivit oficialilor din Finanţe, aceasta este aproape gata şi, teoretic, ar trebui să prevadă şi „crearea unui consiliu fiscal care să furnizeze o cercetare atentă şi independentă la nivel de experţi", după cum se arată în documentul FMI. În acest moment, bugetul statului este realizat în funcţie de estimările Comisiei de Prognoză, instituţie aflată în subordinea Guvernului.
Rectificările bugetare repetate sunt şi efectul unei prognoze nerealiste, iar România a avut chiar şi patru astfel de rectificări într-un an. Mai mult, la doar o lună de la aprobarea bugetului de stat pe 2009 s-a produs şi prima rectificare, iar în vară s-a mai făcut una.
Globul de cristal
Potrivit experţilor, ajustările de prognoze în decursul unui an sunt normale, atât timp cât acestea sunt marginale. „Nimeni nu are un glob de cristal. Ajustarea prognozelor este un lucru firesc", spune managing partner la Macroanalitica, Laurian Lungu. Dar analizând evoluţia unui indicator esenţial în stabilirea bugetului - cum ar fi Produsul Intern Brut (PIB) - revizuirile de prognoză nu au voie să depăşească unul sau două puncte procentuale, şi asta în sit