Naţionala a jucat la Varşovia. Evenimentul a devenit minor imedat după ce am aflat scorul final. Cazul Săpunaru, în schimb, bălegăreşte îmbelşugat presa presupus sportivă. S-au făcut afirmaţii categorice în legătură cu monstruozitatea unui scandal petrecut la aeroport şi despre starea de beţie a fotbalistului. Multă vrăjeală! Monstruos nu este decât apetitul pentru scandal al unor flecari. Al unor garizi care au băgat drojdia exagerărilor nesimţite pentru a umfla aluatul unui incident minor la rang de mare scandal. Cât despre beţie, să fim serioşi! Ştiu precis că Săpunaru nu era beat. Am călătorit cu el în avion, am aşteptat bagajele la Aeroportul Otopeni în imediata lui vecinătate. L-am observat aşadar de aproape, am discutat cu el şi, credeţi-mă, Săpunaru nu era beat. Este acesta un adevăr dincolo de care nu vreau să mai comentez. Prefer disputele în care sunt angrenaţi indivizi de aceeaşi teapă, nişte caraghioşi care luptă cu aceleaşi arme pentru a se anula reciproc.

FC Timişoara ocupă la ora actuală locul cinci în clasament, cu 22 de puncte. Pe locul 6, tot cu 22 de puncte, se situează Dinamo. Etapa a 14-a a campionatului, cea care stă să se întâmple, va alătura cele două echipe şi în terenul de joc. Vecinătatea din clasament creează premisa unei confruntări pe muchie de cuţit în meciul de la Timişoara. Dacă mai avem însă în vedere şi disputele ireconciliabile care dimensionează istoric rivalitatea dintre cele două cluburi atunci muchia cuţitului se ascute şi mai tare. Am zice că-i bine să fie aşa. Am zice că într-o competiţie care lâncezeşte plicticos este binevenit orice element capabil să catalizeze reacţiile. Dar nu îndrăznim să accesăm starea de optimism, nici chiar în doze economice, deoarece Politehnica Timişoara şi Dinamo nu sunt nişte orfane ale fotbalului. Sunt echipe trecute în custodia unor patroni puternici, a unor acţionari fuduli pe care