Nu se poate să se piardă, aşa, pur şi simplu. Mai ales dacă altcineva le poate salva. Visurile unui om care moare pe neaşteptate ne rămân nouă, celor care l-am cunoscut.
A murit azi-dimineaţă, în faţa blocului, după ce-şi pornise maşina. Avea 33 de ani. Numele său - Alex Miriştea. Director de distribuţie al trustului Realitatea-Caţavencu. L-am cunoscut puţin - îi ţin minte ochii albaştri, dar, de fiecare dată când ne întâlneam la vreo şedinţă sau pe vreun hol, eram uimit cum poate fi atât de calm şi de luminos un om a cărui funcţie presupune un stres inimaginabil.
Căci Alex trebuia să ştie mereu ce tiraj a tras ziarul X, de ce n-a ajuns sau de ce a întârziat pachetul în oraşul Y, de ce produsele trustului nu sunt la vedere în Piaţa A, de ce firma de difuzare B nu şi-a plătit datoriile, când se face probă de tipar pentru lansarea noii reviste Y. Pe el îl sunau toţi când voiau să afle "cum a mers" cine ştie ce ediţie cu subiect bun, pe el îl sunau toţi când ziarul sau revista nu se mai găseau nu-ştiu-unde, el trebuia să fie şi la birou, şi pe teren, şi la tipografie, şi la gară.
Iar săptămâna trecută - şi de aceea îndrăznesc să scriu despre el - a postat trei comentarii pe blogul meu, la "Scrisoarea unui emigrant...". Neaşteptat. Nu mai vorbisem de peste un an. Şi m-am bucurat văzând că-şi mărturiseşte visul, ca şi cum voia să strige în gura mare că, în sfârşit, se va elibera. Hotărâse să plece din ţară şi se recomanda drept "preemigrant":
Motivul principal derivă, cum mulţi au scris chiar şi aici, din faptul că nu mă simt român (cetăţean) în România (sună ciudat, dar aşa e). Nu mă identific cu un procent majoritar de purtători de carte de identitate în trei culori. Un alt motiv este acela al copiilor, pe care vreau să-i am. Dar nu vreau să audă de "becali", nu vreau să asculte "salam", ci doar să ştie că salamul e un aliment. Alt motiv :
