E greu de crezut că un copil-model care îşi face temele la timp şi vă ajută în gospodărie poate să fure. Înainte să reacţionaţi, v-ar fi de folos să ştiţi ce anume îi tentează pe copii.

Copiii de toate vârstele, de la preşcolari la adolescenţi, pot fi ispitiţi să fure din diferite motive, aflăm de pe kidshealth.org., un site dedicat sănătăţii celor mici.

Cei foarte ­mici îşi însuşesc lucrurile pe care şi le doresc fără să înţeleagă că acestea au o valoare materială şi că e greşit să iei ceva fără să plăteşti. Puştii de vârstă şcolară ştiu, de obicei, că nu trebuie să ia obiecte care nu le aparţin, dar adesea o fac pentru că nu au suficient autocontrol.

În schimb, adolescenţii pot fura din amuzament sau pentru că prietenii lor o fac. Unii cred că pot scăpa basma curată. Pe măsură ce li se oferă mai mult control asupra vieţii lor, o parte din adolescenţi fură din dorinţa de rebeliune.

Există însă şi motive complexe care pot contribui la un asemenea comportament. Furia sau nevoia de atenţie pot fi două dintre ele. Gestul de a fura poate să reflecte stresul sau dificultăţile întâlnite acasă, la şcoală ori în grupul de prieteni. În cazuri extreme, furtul poate fi de fapt un strigăt de ajutor atunci când copiii sunt supuşi abuzurilor fizice sau emoţionale.

În alte cazuri, copiii sau adolescenţii fură pentru că nu îşi permit să plătească pentru lucrurile de care au nevoie sau pe care şi le doresc. De exemplu, unii liceeni pot fi tentaţi să fure pentru a-şi cumpăra branduri la modă. În cel mai rău caz, ei sustrag bani sau bunuri din casă sau din magazine pentru a-şi finanţa o adicţie, cum este cea de stupefiante.

Oricare ar fi motivele, părinţii trebuie să găsească rădăcina comportamentului şi să rezolve problema care stă la baza lui.

Hoaţa clasei

„Am în clasă o fetiţă care fură”, povesteşte Claudiu, profesor la o şcoală g