În 2003, cînd lumea arăta ceva mai bine decît acum, doi prestigioşi cercetători aflaţi în "portofoliul" faimoasei Harvard University, Robert Barro şi Rachel McCleary, au avut ideea de a corobora date economice cu statistici privind sentimentul religios din 59 de ţări şi au ajuns la rezultate cît se poate de interesante. N-aş spune că aceste rezultate sînt cu totul noi sau surprinzătoare, dar ele spun ceva important despre noi. În esenţă, studiul respectiv, care a luat în calcul ţări dominate de fiecare dintre marile religii ale lumii " islam, creştinism, hindusim sau budism " a constatat că există o creştere economică atunci cînd credinţa religioasă creşte ca pondere şi intensitate. Mai mult, în spaţiul creştin, creşterea economică se corelează cu intensificarea temerii de Iad/Infern. Raiul/Paradisul are şi el efect benefic asupra creşterii economice, dar nu atît de însemnat pe cît are opusul.

Se ştie de multă vreme că răspîndirea credinţei religioase produce economie liberă pentru că, într-un asemenea mediu, valoarea fundamentală a pieţei libere, încrederea, devine valoare profesată şi respectată pentru întreg sistemul social. Max Weber a vorbit într-o carte deja clasică despre impactul eticii protestante asupra capitalismului, dar şi mai înainte mulţi autori văzuseră limpede că acolo unde religia domină, prosperitatea creşte. Sigur, se pot găsi şi contra-exemple. Pe parcursul secolului al XX-lea, multe ţări din lumea subdezvoltării au îmbrăţişat la nivel naţional creştinismul sau islamul, dar efectul miraculos al credinţei asupra economiei nu prea s-a produs. Istoricii observă, de pildă, că marea revoluţie industrială care a împins definitiv Germania între cele mai bogate ţări ale lumii are loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, adică la vreo trei secole de la faimoasele teze luterane. În orice caz, mai adăugăm la abia schiţatul dosar al probleme