Multe poate face omul într-o zi de duminică. De exemplu, să-şi tragă sufletul după o săptămână încărcată. Sau să iasă la iarbă verde. Ori să-şi plimbe căţelul. Să citească o carte. Să se uite la televizor.
Să asculte muzică. Să joace table. Să se abandoneze calculatorului. Să se afunde în internet. Să meargă la ţară, la bunici - dacă mai are bunici; sau la părinţi - dacă mai are părinţi. Să dea o fugă la munte ori la mare, dacă-i permite buzunarul.
Unii se roagă la biserică sau aprind o lumânare la cimitir. Alţii aleg să meargă la stadion, la film sau la teatru. Sunt destui care nu pot trăi fără mall. La fel, cei care dau fuga să prindă un bilet la loto, în aşteptarea marii lovituri - care, evident, nu vine niciodată.
Multe se mai pot face într-o zi de duminică! Ziua pare prea scurtă pentru atâtea opţiuni. Dar există duminici în care toate acestea trec în plan secund. Duminici în care suntem chemaţi să ne decidem soarta pentru alte zeci şi sute de duminici. Pentru alte sute şi mii de zile. Sunt acele duminici în care mergem la vot. Bunăoară, mâine şi peste două săptămâni. 22 noiembrie şi 6 decembrie 2009.
Ne aflăm la capătul unei campanii electorale fără precedent în materie de mizerie şi de agresivitate.
Nu contează, s-a dus! Acum tac armele, căci vorbeşte votul. Votul, el este judecătorul suprem! Căci în spatele votului se află poporul. Iar popor + vot = democraţie.
Putem fi sătui de hărmălaia electorală. Putem fi oripilaţi chiar de abjecţiile des rostite. Dar aceste noxe nu pot fi taxate prin absenţa de la vot. Dimpotrivă, pot fi taxate doar prin prezenţa la vot! Indiferent cât de ticăloasă o fi campania electorală, votul porneşte cu prezumţia de curăţenie. Căci, oricât de dezgustat ai fi de bătălia politică, democraţie fără vot nu există!
Aşadar, înainte de a ieşi în parc, treceţi pe la cabina de vot! Înainte de a m
