Într-un eseu instructiv şi amuzant din volumul Les vertes lectures (unde vertes are sensul de naive, pentru copii) (ediţia a 2-a de la Gallimard, 2007), Michel Tournier îşi analizează o povestire mai veche intitulată Pierrot sau misterele nopţii. Personajele sunt, până la un punct, cele din commedia del'arte, Pierrot, tăcut, timid şi selenar, Arlechin, locvace şi pitoresc, şi Colombina, logodnica primului, la care se întoarce după o aventură cu cel de-al doilea. Povestirea lui Tournier reia tema dintr-o naraţiune a lui Jean Giono, după care Marcel Pagnol a făcut un film în 1939. La Giono şi Pagnol, Pierrot e brutar, nici tânăr, nici frumos, Arlechin e păstor şi cântăreţ la ghitară, iar Colombina, iubita brutarului, fuge cu păstorul, dar revine nu după mult timp la căldura cuptorului. Cu aproape aceeaşi repartiţie a rolurilor mai este, îşi aminteşte Tournier, şi un film al lui Marcel Carné din 1945. Nu-şi aminteşte, în schimb, de o povestire a lui Arthur Schnitzler, în care Pierrot e un astronom cu ochii nedezlipiţi de pe cerul nopţii, Arlechin, un păstor şi cântăreţ din fluier, cu care fuge în lume Colombina, soţia astronomului. Fiecare dintre cei cinci autori moderni tratează tema vechii commedia del'arte în felul său, mai aproape de spiritul ei, Pagnol (n-am citit povestirea lui Giono), sau, încărcând triunghiul amoros de o puternică sexualitate, Schnitzler. George Steiner şi-ar fi putut ilustra cu această suită topologiile lui culturale.

Cea mai complexă relaţie este la Tournier. Ca şi singura interpretare a temei. Pierrot este la Tournier tot un brutar, dar Colombina este, ea, spălătoreasă (în franceză, blanchisseuse are un prim sens derivat de la înălbirea rufelor, sens important în contextul povestirii lui Tournier). Îşi face apariţia într-o trăsurică viu colorată Arlechin, care e zugrav de meserie. Îi zugrăveşte Colombinei spălătoria. "O co