Sibiu. Mai 1943. Un grup de tineri intelectuali, refugiati din Clujul ocupat in urma Dictatului de la Viena, pun bazele unei miscari literare care va marca hotarâtor si semnificativ cultura româna din ultima jumatate a secolului trecut: Cercul Literar de la Sibiu. Doctrina acestuia, unica in literele românesti, originala, coerenta si longeviva, a fost slujita de catre cei care au subscris Manifestului, atunci, in primavara lui 1943, cu remarcabilafidelitate. Era firesc ca unui fenomen cultural de asemenea anvergura sa i se consacre, de-a lungul timpului, numeroase studii si analize. Acestora li s-a adaugat recent volumul «Cercul Literar de la Sibiu/Cluj. Deschidere spre europeism si universalitate», datorat poetului si eseistului literar Dan Damaschin, avizat comentator si temeinic ingrijitor al operei cerchistilor. Critica de specialitate a salutat volumul ca pe un adevarat eveniment.

-Care este noutatea acestei lucrari? Ce perspectiva noua de abordare a fenomenului cerchist propuneti?

- Am considerat ca deschiderea spre europeism si universalitate a Cercului Literar de la Sibiu poate constitui o perspectiva inedita de abordare a acestei grupari de o semnificatie aparte in cultura româna, dar si o grila noua de receptare a operei cerchistilor. De aceea investigatia noastra si-a propus sa radiografieze si sa identifice orientarea europeana a miscarii initiate la Sibiu si continuate la Cluj, in toate momentele semnificative ale evolutiei sale: de la cristalizarea ideologiei cerchiste, la configurarea proiectului "Euphorion" si elaborarea unei doctrine "euphorioniste", de la tentativa de europenizare a culturii române (ca orizont de idealitate), pâna la racordarea la Europa ca transpunere a demersului teoretic in scrierile acestor autori. Inedit este si faptul ca insasi coerenta si organicitatea formatiunii, ca si congruenta remarcabila in