Întâi despre dezbatere. Dacă staff-urile de campanie nu evitau momentul, dezbaterea, în formula din această seară sau mai largă, ar fi trebuit întinsă pe cel puţin două săptămâni de campanie. Pe mine m-au interesat răspunsurile la fiecare temă, mi s-au părut bine alese, după cum nu puteam să refuz un pic de circ, că şi eu sunt om, mai ales român. Aşa, a ieşit un ghiveci lipit de fundul cratiţei, din cauză de surplus de ingrediente.

Să vedem candidaţii.

Băsescu a demarat mai greu, îmi făcea impresia unei sosii desmnată să mimeze prezenţa la dezbatere, parcă îi era totuna cine pierde şi cine câştigă. Şi nu mă refer la dezbatere, ci la alegeri. Şi-a revenit însă şi a fost domnul profesor, cel care are mapa magică, stăpânul răspunsurilor. Dintre toţi, a fost cel mai bine pregătit, atât pentru atacuri, cât mai ales pentru răspunsuri. A punctat bine la fiecare temă, indiferent dacă a fost vorba despre educaţie, reforma morală sau cea mai bună faptă pe care a făcut-o, dar a punctat bine şi la capitolul circ. Demagogie bine dozată, gafă de proporţii cu copilul musulman. Nota mea: 8

Geoană a fost omul care crede cu tărie în orice. Steril, plin de cifre fără relevanţă pentru auzul alegătorului, a spus lucruri prea pertinente pentru a fi luat în serios. A încercat să joace, deşi îi lipseşte talentul, rolul pacifistului. Când a început să improvizeze, să iasă la bătaie, a zbârcit-o. Un mare plus pentru momentul soacrei, pe care nu a dat-o „afară din casă”, un uşor sentiment de jenă pentru buchetul de flori. Dacă ar fi fost altcineva în locul său, poate că ar fi convins mai mult. Nota mea: 6

Antonescu a fost pretendentul la rolul de mascul dominant. A muşcat cu poftă din actualul şef al haitei, l-a târnuit pe Geoană, dar îi lipseşte consistenţa şi vigoarea, e superficial. Pentru bătaie a venit în platou, dar formatul, chiar dacă a fost călcat în picioar