Dezbaterea dintre cei trei candidaţi la preşedinţia României fiind, totuşi, un „caz de fortă majoră”, este limpede ca nu puteam aştepta pînă luni, după trecerea alegerilor, pentru a-mi formula pe scurt primele impresii. Sînt, desigur, „la cald”, însă formulate, după cum m-am obişnuit să comentez politica, fără pasiune, pentru că încerc să formulez diagnostice, pe cît sînt eu în stare, nu să orientez spiritul public, electoratul, asta nefiind treaba mea, ci a candidaţilor, partidelor şi sprijinitorilor acestora. Deci:
Confruntarea televizată dintre cei trei principali candidaţi la preşedinţia României, abia încheiată, îmi confirmă că nu m-am înşelat în evaluările mele din articolul trecut. Deşi nu a cîştigat decisiv confruntarea, dar nici nu s-a întrebuinţat excesiv, terminînd oarecum cap la cap cu dl. Antonescu, este clar că dl. Băsescu este sigur unul dintre finalişti. Deşi a fost probabil cel mai viu, mai reuşit stilistic, în întîlnirea televizată, punctînd de cîteva ori excelent în ambele direcţii, dl. Antonescu a şi sărit calul de vreo două ori. Este limpede, în acelaşi timp, că avea dreptate şi dl. Geoană cînd fugea de confruntări, precum şi staff-ul său cînd propunea întîlniri cu cît mai mulţi candidaţi o dată – nu are suflu de luptător, ci mai degrabă de elev cuminte al unei clase fruntaşe. Iar cînd a încercat o glumă, a ieşit povestea cu… soacra. O notă bună pentru florile din final. Dacă această întîlnire avea loc cu vreo săptămînă mai înainte, fiind urmată eventual de măcar încă una, este limpede că al doilea finalist ar fi fost în mod sigur dl. Antonescu. Aşa, cred, bătălia pentru cel de-al doilea loc e, de fapt, pe muchie de cuţit. Maşinăria PSD e mai eficace, prestaţia d-lui Antonescu a fost mai bună. Cum bună a fost şi cea de la Cluj, de la care dl. Geoană a dat bir cu fugiţii. Să vedem ce va ieşi din această înfruntare de forţe. Aştept