Am tot citit prin ziare ba că Răduleasca i-a luat haine lui Dani, ba că plăteşte la Monaco nu ştiu cît. M-au plictisit textele alea. Şi i-am trimis nişte întrebări pe mail în urmă cu două săptămîni, cu o singură idee, şi mai plicticoasă: “ce mai faci?”. Mi-a răspuns. E o colecţie de întrebări standard cu răspunsuri bine ţinute în frîu. Ceea ce se cheamă “interviu prin mail”. Faceţi şi voi o pauză de electorale.
Am observat, de altfel, că Mihaela Rădulescu nu mai răspunde în ultimul an decît în scris. Foarte rar vorbeşte liber despre sine, îi e frică probabil de propria volubilitate. A avut destule necazuri din cauza vorbelor scăpate în grabă. Acum pare reţinută, raţională, foarte atentă cu vorbele. Ultima explozie nebună care ne-a lăsat pe toţi cu gurile căscate a fost o scrisoare dură împotriva fostului soţ şi a ideii de bogătaş român. Aia mi-a plăcut cel mai mult, pentru că am văzut în ea potenţialul de “subminare din interior” pe care l-a avut în sînge Rădulescu întotdeauna. Şi de aceea i-am şi trimis întrebările astea, să văd cum a depăşit momentul.
Nu m-am abţinut s-o întreb de ce m-a invitat la o emisiune să vorbesc despre cărţulia de critică literară – asta după atacuri dure prin presă (eu eram cronicar TV, iar ea îmi dădea replici în stil sălbatic). Ăla a fost un gest pe care nu-l înţelesesem. Acum cred că încep să prind ideea de “divă generoasă” care uită tot repede şi care are în sînge “luatul de la capăt” chiar şi atunci cînd o paşte penibilul sau anonimatul.
Îmi amintesc scrisoarea aceea deznădăjduită trimisă presei la începutul anului, în care expuneai destinul dramatic al femeii căsătorite cu un tip bogat şi puternic din Romania. Mi s-a parut un important manifest-confesiune. Ce le-ai recomanda femeilor din Romania. Sa se apropie de un tip ca Elan, de un proto-tip bogat şi puternic, sau mai bine să
caute un tip puternic din e
