Recentul volum semnat de Theodor Vârgolici, Mărturisiri literare (Editura M.N.R.L., 2009) este unul de confesiuni, dar poate, într-o şi mai mare măsură, o culegere de scrisori şi chiar dedicaţii primite de la G. Călinescu, Gala Galaction, Perpessicius, Ovidiu Papadima, I.M. Raşcu, Ioana Postelnicu, Marin Sorescu, Mariano Baffi, Paolo Soldati.
Cunoscutul istoric literar a debutat ca poet la 16 ani în ziarul "Naţiunea", condus de G. Călinescu, fără să mai continuie să scrie sau să publice versuri. Devenit student la Facultatea de Filologie în 1949, Profesorul şi-a adus aminte de el şi, preţuindu-l, în scurtă vreme l-a numit preparator şi, după absolvire, cercetător la Institutul de Istorie literară şi Folclor, unde tocmai devenise director, după eliminarea lui cu totul abuzivă de la catedră, în urma unei campanii de denigrare dusă împotriva lui de către câţiva activişti "de nădejde" ai P.C.R.
Fireşte că evocările lui Theodor Vârgolici îl au în centru pe marele său mentor, G. Călinescu, văzut în diverse ipostaze, ca "spiritus rector" al Institutului, ca organizator de excursii documentare pe urmele scriitorilor, de spectacole teatrale, cu ocazia Crăciunului, punând în scenă propriile piese de teatru, lucruri în genere ştiute şi din amintirile altor foşti cercetători. Memorialistul nostru adaugă nuanţe în plus privind "curiozităţile", comportamentul uneori derutant al foarte originalului critic şi istoric literar. Bucurându-se, cel puţin aparent, de consideraţii din partea conducătorilor de partid (era deputat în Marea Adunare Naţională), el îi caută cu nonşalanţă la telefon pe Gh. Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica, solicitându-le aprobarea unor înlesniri, ca introducerea de gaze, şi, mai important, să-i fie salvată casa, în cazul iminent, că strada lui (Vlădescu), din cartierul Floreasca, va fi supusă demolării. Un moment inedit mi se pare
